MASS MEDIA SI EDUCATIA INFORMALA

Masterand:   Simionescu Elena

„Mass - media  ne construieste, ne ofera imagini, satisfactii, vise ,ne  educa, ne culturalizeaza, ne transforma  constituindu-se intr-un  fenomen social”

                                                        Bernard Cathelat

Mass media si educatia informala

  Argument

 Am ales  aceasta tema deoarece in prezent mass-media are o importanta covarsitoare in viata noastra, modelandu-ne personalitatea, schimbandu-ne ideile, valorile, comportamentele, transformandu-ne in mod insidios, in indivizi lipsiti de individualitate, care reactioneaza sub impulsul parerilor, ideilor gata fabricate de  media. Dintre componentele mass-media cred ca televizorul are cel mai mare impact, deoarece combina mesajele vizuale cu mesajele verbale  realizand un puternic impact asupra noastra .

Raportul dintre mass media si educatie

  Traim intr-o  societate care se grabeste, intr-un timp comprimat, cu descoperiri stiintifice, tehnice  care se succed ametitor si in acest timp, bietul individ trebuie sa tina pasul cu tehnologia, sa faca fata vietii trepidante. Pentru aceasta ajutorul mass – mediei este binevenit, contribuind cu informatii financiare, tehnice, de sanatate, de transmitere de informatii utile despre boli, igiena, vreme, evenimente culturale etc. Cu voie sau fara voie, omul actual trebuie sa se informeze tot timpul, altfel se marginalizeaza si se exclude singur, impingandu-se la marginea societatii. De aceea, educatia individului trebuie sa fie permanenta, incluzand educatia formala, non-formala si informala.

Este mass-media raspunzatoare de profilul psihologic al omului de astazi?

  Mass-media joaca un rol crucial in viata sociala devenind o putere crescanda cu o puternica influenta asupra societatii. A patra putere in stat  - asa este denumita – mass-media a devenit in lumea  noastra un fel de centru gravitational  in  raport  cu care se pozitioneaza toate celelalte segmente ale societatii. Iubita si hulita, mass-media si in special televiziunea exercita o influenta totala asupra personalitatii umane  modeland-o, structurand-o, creand un om nou care traieste, gandeste, actioneaza dupa clisee prestabilite,  preluate de la televizor.

  Mass-media a preluat din  rolul familiei  si societatii in procesul de educare a copiilor, transmite valori  si modele culturale si are un rol important in formarea si comportamentul indivizilor mai ales in randul tinerilor. Din pacate,  se promoveaza in principal modele negative. Analizand grila de programe a unei televiziuni vom constata  ca o mare parte din emisiuni promoveaza persoane care nu se disting prin nimic valoros ci se valorizeaza doar prin frumusete, machiaj, haine de firma in cazul femeilor si muschi, bani, masini, femei cucerite in cazul barbatilor. Este trist si ingrijorator faptul ca in liceu singurele criterii dupa care se valorizeaza intre ei elevii sunt hainele, telefoanele  mobile,  masinile. Se intampla din pacate in toate liceele din Romania chiar si in cele de elita. Sa ne imaginam dramele prin care trec copiii care nu au posibilitati  materiale. De aceea se impune valorizarea prin media (adica sa fie invitati la emisiuni, interviuri in presa pentru cei care fac performanta) dar si recunoasterea sociala prin burse, medalii. Si acum sunt invitati la emisiuni, dar aceste manifestari sunt sporadice si doar atunci cand performeaza la olimpiade. Am convingerea  ca daca se promoveaza  insistent  un alt model uman, cu timpul, prin imitatie se va forma un alt  tip de individ   tanar  mai aproape de valorile durabile ale omenirii.

  In teoria modelarii,  Albert Bandura recunoaste rolul social al invatarii  si explica influentele  indirecte ale mijloacelor de comunicare   pe  termen  lung asupra individului. De  fapt influenta este si pe termen scurt si pe termen lung,  mai periculoasa fiind cea pe termen lung.

  Teoria cultivarii- Gerbner- ipoteza de la care pleaca cercetatorul este ca expunerea frecventa la mesajele TV duce pe termen lung la adoptarea normelor si conceptiilor despre viata sociala promovate de TV.

  Mass-media nu actioneaza numai asupra individului  oferind  modele de comportament care pot fi adoptate prin invatare, ci au si efect asupra culturii, volumului de cunostinte, valorilor si normelor unei societati precum si relatiilor sociale.

Pentru a se putea autoeduca, pe tot parcursul vietii omul trebuie sa se foloseasca de mijloacele pe care societatea i le pune la dispozitie. Mass-media, in acest context poate reprezenta un instrument util pentru un individ in realizarea educatiei permanente,  deoarece imbogateste orizontul de cunoastere, contactul cu valorile culturii nationale si universale, cunoscand lumea in care traieste prin intermediul media.   

   In   acest fel lumea incepe  sa  devina  o  mare natiune,  o mare   familie, preluand unii de la altii sarbatori (Halloween), gastronomie, moda, comportamente, valori. „Comunicatiile de masa” - avertizeaza Paul Lazarsfeld – cultiva un anumit conformism social care duce in mod inevitabil la omogenizarea, stereotipizarea si standardizarea comportamentelor .

  Continuturile media subordonate  educatiei informale impun publicului o cultura media cu  un sistem de referinta si un limbaj specific ce intra in majoritatea cazurilor  intr-o  contradictie totala cu valorile adevaratei culturi. Tot sub forma unei imagini negative este prezentata si scoala care  devine perimata, nesemnificativa – mass-media accentuand problemele negative intalnite in scoli.

  Tinerii preiau neselectiv idei, atitudini, modele si comportamente, elemente care in loc sa sustina dezvoltarea personala, le-o influenteaza negativ.

  Dimensiunea uriasa a comunicarii de masa a dus la crearea unei ,,culturi de masa’’ care a avut drept consecinta standardizarea produsului si simplificarea continuturilor si valorizarea dupa criteriul economic, adica profitul. ,,Cultura de masa’’ este o cultura caracterizata de accesibilitate si afectivitate excesiva. Aceasta se orienteaza in functie de preferintele ,,omului mediu’’(Adolphe Quetelet).

  Exista aici un cerc vicios de unde cu greu se poate iesi: mass-media da vina pe cererile consumatorilor de media care se refera la produse facile, usor digerabile, oamenii, consumatorii de media dau  vina pe calitatea scazuta a programelor  TV. Oricum interesul media este sa ofere satisfactie cat mai multor oameni indiferent daca fac sau nu rabat de la niste produse de valoare.

  Din pacate produsele culturale  de calitate reprezinta un procent scazut din grila de programe si la ore in afara grilei de audienta maxima. In presa scrisa se pune accent pe impactul vizual, de aceea ziarele abunda de imagini sexy, aproape pornografice si articole la fel de ieftine despre asa zise vedete. Din punctul meu de vedere, extrem de putine persoane apreciaza cu adevarat imaginile uneori scandaloase si articolele puerile: parca se doreste imbecilizarea poporului roman.

  La nivelul TV din Romania, domina modelul primar al televiziunii senzationale si consumatoriste: violenta  are o pondere importanta, violenta fizica urmata de violenta verbala.

  Intuind impactul urias pe care media il are asupra tinerilor s-a facut o cercetare care sa arate care este influenta pe care o are media asupra elevilor. Cercetarea s-a numit Educatia informala si mass-media si a fost realizata de Institutul pentru  Stiintele  Educatiei pe un esantion reprezentativ de elevi de gimnaziu. S-a pornit de la ipoteza urmatoare: - intre cunostintele si modelele normativ-valorice furnizate de scoala si cele interiorizate prin consumul mediatic exista diferente semnificative.

 Realizarea unei evaluari riguroase, a unei imagini finale structurate privind impactul mass-media asupra elevilor, conditioneaza oferirea unor solutii pentru valorificarea potentialului educational al mass-media. Consider ca mass-media are un potential urias de educare a poporului roman si ca este de datoria ei sa o faca.

Cei care contesta mass-media si rolul sau, vin cu argumente solide:

            - induc pasivitate, uniformizeaza gusturi

            - desensibilizarea la violenta

           - comunicare precara cu familia

            - intensificarea vietii sexuale

Dar mass-media are si aspecte pozitive in educarea informala:

            - Creeaza emotie, comportamente pozitive  – vezi campaniile de intrajutorare  a persoanelor cu probleme (de saracie, de sanatate)

             - Educarea simtului civic – implicarea in ajutorarea persoanelor defavorizate

             - Educarea simtului moral, etic - cultivarea empatiei

             - Garant al libertatii de exprimare – caine de paza al societatii

              - Ajutor in eradicarea coruptiei - prin demascarea unor acte de coruptie

              - Ajutor in consolidarea statului de drept

  Desi este greu de crezut, mass-media face in egala masura si lucruri extrem de bune: din fericire si comportamentele pozitive sunt imitate, asa ca, la o actiune de intrajutorare ,se creaza o imensa emotie pozitiva, creatoare, care determina reactii in lant, adica foarte multi oameni imita gestul si se implica in actiune; din acest punct de vedere mass –media are un potential urias  neexploatat inca.

Cred ca este de datoria mass-media pe viitor, sa devina un factor de educatie important, tinand cont ca are un impact urias asupra vietii oamenilor!

Influenţa Mass –Media

 Căpăţînă (Cazacu ) Diana Filofteia

           Termenul de „mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass”(masă). Astfel, noţiunea de mass media este folosită în literatură de specialitate pentru a desemna suportul de difuzare şi tehnică de transmitere a mesajelor, precum şi ansamblul instituţiilor care produc sau difuzează mesajele.
           În general, mijloacele de comunicare în masă sau mass-media se constituie din: ziare, reviste, televiziune, radio, cinema, internet şi alte suporturi care servesc la transmiterea mesajelor către un număr mare de receptori (casete audio-video, CD-uri, DVD-uri etc.)
            Înainte de apariţia comunicării de masă, şcoala, biserica, familia deţineau poziţii cheie în domeniul transmiterii bagajului de cunoaştere al unei comunităţi, al informării publice, al modelării unor atitudini şi comportamente. Mass-media este considerată de mulţi autori un cvasi-monopol în domeniul informării ce în timp, a preluat multe din funcţiile pe care, până nu de mult, le îndeplineau şcoala, biserica, familia. La început media a funcţionat “alături” de instituţiile respective în ceea ce priveşte transmiterea bagajului cultural şi de cunoaştere al unei comunităţi; astăzi aceste instituţii funcţionează “alături de media”.
             Problema funcţiilor mass-mediei este una din cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existenţa acesteia întrucât funcţiile nu pot defini în toată complexitatea ei, relaţia pe care mass-media o întreţine cu întreg câmpul social.

           Provocările complexe cu care se confruntă astăzi educaţia sunt adesea legate de influenţa penetrantă a media în lumea noastră. Ca un aspect al fenomenului globalizării, şi facilitată de progresul rapid al tehnologiei, media modelează în mod profund mediul cultural (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, scrisoarea apostolică Dezvoltarea rapidă, nr. 3). Într-adevăr, unii pretind că influenţa formativă a media rivalizează cu cea a şcolii, a Bisericii şi poate chiar a căminului. „Realitatea, pentru mulţi, este ceea ce mijloacele de comunicare recunosc ca real” (Consiliul Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale, Aetatis novae, nr. 4). Copiii şi media: o provocare pentru educaţie

        

        Relaţia dintre copii, media şi educaţie poate fi analizată din două perspective: formarea copiilor de către media; şi formarea copiilor pentru a răspunde în mod potrivit la mijloacele de comunicare socială. Rezultă un fel de reciprocitate care indică responsabilităţile pe care le au media ca industrie şi nevoia unei participări active şi critice a cititorilor, spectatorilor şi ascultătorilor. În acest cadru, pregătirea pentru o folosire corectă a mijloacelor de comunicare este esenţială pentru dezvoltarea culturală, morală şi spirituală a copiilor.

       Cum trebuie protejat şi promovat acest bun comun? Educarea copiilor pentru a fi selectivi în folosirea media este o responsabilitate a părinţilor, a Bisericii şi a şcolii. Rolul părinţilor este de primă importanţă. Ei au dreptul şi datoria de a garanta folosirea prudentă a media prin formarea conştiinţelor copiilor lor pentru a exprima judecăţi sănătoase şi obiective, care îi vor călăuzi mai apoi în alegerea sau respingerea programelor disponibile (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, exortaţia apostolică Familiaris consortio, nr. 76). În a face acest lucru, părinţii trebuie să aibă parte de încurajare şi asistenţă din partea şcolilor şi a parohiilor, pentru a se asigura că acest aspect dificil, dar dătător de satisfacţie, al faptului de a fi părinte este sprijinit de comunitatea mai largă.

Influenţa Mass Media 

          "Comunicarea de masă este practica şi produsul care furnizează informaţii şi divertisment pentru timpul liber unei audienţe necunoscute, prin intermediul unor bunuri, care sunt produse pe scară industrială, în corporaţii, şi care presupun tehnologii înalte, sunt reglementate de către stat şi consumate în mod individual. Aceste bunuri ţin de presa scrisă, cinematograf şi de audiovizual".¹

          Spre deosebire de conversaţie, în care conţinutul este creat de participanţii la dialog, în comunicarea de masă nu contează ceea ce spun consumatorii de media, pentru că acest lucru nu poate schimba conţinutul unui program în desfăşurare. Atât mass-media cât şi audienţa operează la distanţă manifestând astfel un anumit grad de independenţă una faţă de cealaltă. Deoarece indivizii, ca receptori ai mesajelor transmise de mass-media, nu au posibilitatea să confirme înţelegerea mesajelor, media nu poate să supravegheze interpretarea producţiilor sale. Media aduce un mesaj cu un conţinut propriu, dar nu aduce şi sensul acestuia. Sensul este construit de fiecare receptor în parte, în contextul socio-cultural în care există.²
       Cercetătorii care au studiat acest ,, fenomen " au  ajuns la concluzia că mass-media şi, în special televiziunea, a devenit un "membru al familiei" care monopolizează comunicarea cu lumea externă şi că de cele mai multe ori înlocuieşte celelalte mijloace de informare. Astfel, în urma expunerii permanente la mesajele mass-media, oamenii ajung să depindă de acestea şi să asimileze un anumit mod de a percepe lumea înconjurătoare.
       Denis McQuail şi Sven Windahl susţin în lucrarea Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă că, pentru unii oameni, televiziunea a devenit un mediu simbolic, care le oferă o gamă largă de situaţii din viaţa reală: "Televiziunea nu este o fereastră către lume, o reflectare a lumii, ci o lume în sine."

---

¹Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale, Iaşi : Polirom, 2001.
²Chiribucă, Dan , Cultură şi comunicare de masă : suport de curs, C.F.C.I.D. Cluj-Napoca, 2002.

         În procesul "cultivării" prin intermediul mass-media, un rol foarte important îl joacă vârsta şi intensitatea atenţiei. Studiile empirice au evidenţiat faptul că există o relaţie de inversă proporţionalitate între atenţia cu care telespectatorul urmăreşte o anumită emisiune şi procesul de învăţare: cu cât telespectatorul este mai neatent cu atât procesul de învăţare şi de acumulare a cunoştinţelor prin intermediul televiziunii este mai amplu.
         Importantă în procesul de învăţare prin intermediul televiziunii este vârsta telespectatorilor. Referitor la adolescenţi, care petrec multe ore în faţa televizorului şi care neavând încă o scară proprie a valorilor, asimilează fără discernamânt modelele comportamentale reprezentate de vedete reale sau personaje fictive. Acest tip de privitori au fost numiti de către Gerbner "heavy viewers" în opoziţie cu "light viewers", persoane care petrec mai puţin timp în faţa televizorului. Şi fără a aduga noile influenţe realizate de reţelele de socializare (  Facebook, Odnoklassniki, Netlog ) care au  efecte din ce în ce mai mari asupra tinerilor .

Omul este o fiinţă complexă, iar nevoia de a comunica, de a transmite sau de a primi semnale, mesaje (informaţii, idei, sentimente) este o trăsătură fundamentală a sa, ea îi defineşte viaţa, îi coordonează acţiunile, organizarea socială, îi condiţionează întreaga evoluţie. Evoluţia culturii şi a civilizaţiei, a omului însuşi, ca fiinţă superioară, este legată implicit de evoluţia procesului de comunicare, relaţiilor interpersonale, de multiplicare şi diversificare a modurilor şi mijloacelor de comunicare.
           Impactul mass-media asupra publicului a stârnit controverse printre specialiştii comunicării. Unii acuzau mass-media de pervertirea valorilor culturale ale publicului, de stimularea creşterii ratei delicvenţei, de dirijarea maselor către superficialitate şi de descurajarea creativităţii. Alţii, dimpotrivă, subliniau faptul că mass-media demască păcatul şi corupţia, încurajează libertatea de exprimare, propagă un anumit grad de cultură printre oameni şi este un mijloc de petrecere a timpului liber  pentru masele de muncitori.
          Albert Bandura, susţine că agresivitatea este un comportament social învăţat şi că mass-media, în special televiziunea, oferă aproape zilnic modele de conduită agresivă, atât fizică cât şi verbală.

           Este cunoscut faptul că adolescentul tipic este nemulţumit, dezorientat, furios, frustrat, mereu în conflict cu sine şi cu lumea din jurul său. Din acest punct de vedere, mass-media este privită ca o modalitate de reducere a agresivităţii. Una dintre cele mai vechi metode este catharsisul: energia agresivă acumulată ca urmare a impulsurilor instinctuale şi a frustrării resimte nevoia descărcării. Potrivit acestei teorii (susţinută încă din Antichitate de Aristotel) vizionarea de materiale cu multe scene violente, cum ar fi piese de teatru, filme, spectacole sportive, etc. duce la descărcarea tensiunilor emoţionale (destul de frecvente în perioada adolescenţei) şi reducerea pornirilor către un comportament agresiv. Tinerii petrec foarte mult timp în faţa televizorului, acesta fiind un nou mod de socializare, în sensul că, de aici ei preiau modelele comportamentale reprezentate de vedete reale sau de personaje de ficţiune. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă fără ca tinerii să privească cu un ochi critic ceea ce asimilează.
        Vasile Dâncu sublinia în cartea "Cultură şi comunicare de masă" că, prin asumarea modelelor propuse de mass-media, individul "încearcă să îndepărteze imaginile dezagreabile, inhibante, oferind posibilităţi de construcţie a dimensiunii pozitive, a identificării personale, omul depunând toate eforturile pentru a-şi construi o imagine de sine fundamental favorabilă. Acest lucru este posibil deoarece individul se găseşte pe sine în imagini."

            De când s-a impus ca o componentă esenţială a lumii moderne, sistemul comunicării de masă s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale societăţii: nici politicul, nici economicul, nici cultura şi nici viaţa cotidiană nu au putut scăpa de presiunea exercitată de mesajele presei.
            Mass-media este, pe lângă un mijloc de informare în societatea modernă, un factor al educaţiei, chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice experienţele cognitive şi comportamentale ale indivizilor. Acţiunile acestui mediu educogen, ca şi ale celorlalte medii: şcoală, familie, biserică, instituţii culturale, trebuie să se conjuge pentru a modela adecvat comportamente şi conştiinţe în acord cu marile idealuri ale epocii.
             Relaţia dintre mass-media şi procesul dezvoltării personalităţii copiilor a stârnit dintotdeauna numeroase controverse, deoarece influenţele execitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Dacă adulţii dispun de un fond spiritual relativ cristalizat şi, în consecinţă, sunt capabili să selecteze critic şi să asimileze conţinutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, copii, aflaţi în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală şi civică sunt mai uşor de influenţat în sens negativ.
       Prin urmare, este necesară o reflectare asupra naturii ambivalente ale efectelor mass-mediei asupra indivizilor în general şi a tinerilor în special, precum şi o evaluare a potenţialului sau de a constitui un mijloc eficace de educare şi modelare a generaţiilor tinere.
       De aceea, nevoia ca mijloacele de comunicare să fie angajate într-o formare eficientă şi în respectarea standardelor etice este văzută cu un interes special şi chiar ca o urgenţă nu doar de către părinţi şi învăţători, ci de către toţi cei care au simţul civic al responsabilităţii.

        Prin canalele sale, MEDIA poate fi o “armă cu două tăişuri”. Ca factor de progres, influenţa sa se reflectă în ridicarea calităţii şi standardelor culturale şi sociale ale vieţii. Ca mijloc de dominare şi manipulare, nu face decât să unilateralizeze sau să diminueze răspunsul publicului la marile provocări ale realităţii de zi cu zi.

      În absenţa unei educaţii media ca sursă de autoeducare, fără o interpretare “obiectivă” a perceperii critice a media, aceste tehnologii nu vor face parte din potenţialul vieţii, ci din rutina acesteia.

        În societatea contemporană trebuie reconsiderat rolul media din perspectiva deschiderii actului educaţional spre nonformal şi informal. Formarea unui comportament media de receptare a valorii şi de respingere a kitsch-ului apare ca o necesitate evidentă a zilelor noastre, când dezechilibrele valorice impuse de modă, tendinţe, nu mai sunt cazuri izolate, disparate, particulare, ci provocări universale.

        Nu e drept să rămânem indiferenţi faţă de progresul tehnologiei. Trebuie să încercăm să educăm media în beneficiul nostru, folosindu-ne de receptivitatea, viziunea şi creativitatea copiilor şi tinerilor. Cu siguranţă că un public educat va genera o media de calitate. Depinde numai de noi să ne alegem viitorul!

       Media trebuie valorificată pentru a informa individul şi nu pentru a-l manipula.

      

     Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA)  a organizat , în 2013, la Palatul Parlamentului, dezbaterea "Nu vă uitaţi copiii la TV - Vezi ce vede copilul tău" . În acest context, Valentin Jucan, membru al CNA, a spus că degradarea spaţiului audiovizual se răsfrânge asupra copiilor şi tinerilor. Jucan a mai spus că, pentru aceştia, puterea exemplului negativ, preluat din spaţiul audiovizual, are toate caracteristicile a ceea ce se numeşte "corupţie'", respectiv "corupţia spirituală". "Implicaţiile acestui fenomen sunt vaste şi devastatoare în rândurile tinerilor", care sunt "seduşi" de ce văd la televizor.     

        "Conform recomandării consiliului de miniştri al Uniunii Europene şi cu sprijinul Ministerului Educaţiei, am putea introduce între materiile şcolare educaţia media, cu o periodicitate cel puţin lunară. Dezbaterile între tineri, simularea realizării corecte a unui reportaj, minime cunoştinţe nu de presă - în sens ştiinţific -, ci de nuanţe ale bunului simţ ar avea un efect, cred eu, rapid în îmbunătăţirea calităţii cerinţelor pe care publicul le are de la media" , a mai spus Valentin Jucan.

Bibliografie:

1. Dinu, Mihai, "Comunicarea : repere fundamentale", Bucureşti, Orizonturi, 2007.
2. Fiske, John ; Hartley, John, "Semnele televiziunii", Iaşi , Institutul European, 2002.
3. Thompson, John B., "Media şi modernitatea : o teorie socială a mass-media", Bucureşti, Antet, 2002.
4. McQuail, Denis ; Windahl, Sven, "Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă", Bucureşti, SNSPA, 2001.
5. Coman, Mihai, "Introducere în sistemul mass-media", Iaşi, Polirom, 1999.
6. De Fleure, Melvin L ; Sandra, Ball-Rokeach, "Teorii ale comunicării de masă", Iaşi : Polirom, 1999.
7. Din Vatican, 24 ianuarie 2007, Sărbătoarea Sf. Francisc de Sales
8. UNICEF       Publicatie      Media – o educaţie de calitate

Opinii

In cea de a doua intalnire/ora de curs din semetrul care tocmai se incheie am gasit referitor la Educatia Media si opinia Bisericii/reprezentantilor religiei.
Am specificat atunci ca eu am renuntat la Tv cu mai bine de 1 an si jumatate cat despre religie,sunt jumate ateu/jumate cu reminescente religioase.
Videoclipul pe care vi-l propun a fost sugerat de catre sotia unui preot-educatoare/invatatoare in Targoviste(nu a celui ce predica aici).
Va doresc vizionare placuta si va multumesc .
Avram(Sandu) Iulia-Titina

Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului

      Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului– un semnal de alarma necesar   

     Lucrare realizata de: Patru Luana - Marina  

      Argument

         Raportul ofera o imagine a violentei prezentate in programele de televiziune cu o ierarhizare a frecventei, duratei si intensitatii scenelor de violenta pe diferite canale TV.

        Scopul acestei cercetari a fost acela de a aduce in atentia publicului problema impactului violentei mediatice asupra copiilor, evidentiind complexitatea fenomenului si a responsabilitatilor ce revin familiei, scolii si mass media pentru protejarea micului telespectator.

      Analiza s-a efectuat prin urmarirea unor programe ale unor posturilor precum: TVR1, ProTV, Acasa, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, Prima TV,  OTV, Cartoon Network, Jetix si Minimax.

    Pentru a putea intelege acest fenomen si implicit impactul violentei televizate, analiza a pus accent pe trei factori esentiali dupa cum urmeaza: 

• continutul, caracteristicile si „contextele de semnificare”, adica de producere asemnificatiilor si intelesurilor actelor / scenelor de violenta;
•  durata expunerii copiilor, adolescentilor, tinerilor la programele tv;
•  contextul si mediul socio-cultural al producerii si receptarii mesajelor precum si caracteristicile psihologice ale individului receptor – de la copil la tanar – pornind de la premisa ca cei mici, chiar daca privesc aceleasi programe ca si adultii, vad „altceva” si „altfel” in continuturile emisiunilor tv.

        Rezultatele au indicat ca, in medie, numarul actelor de violenta care pot fi urmarite intr-o ora de transmisie televizuala (exceptand publicitatea si promo-urile) variaza de la 9 la TVR1 la 23,4 la ProTV. Pentru canalele de desene animate, aceste valori sunt si mai mari, ele variaza de la 20 de acte de violenta pentru postul Minimax la 37 la Jetix.

       Postul OTV are cea mai mare durata a actelor de violenta difuzate: din 60 de minute de transmisie TV (excluzand publicitatea si promo-urile) 22,6 minute reprezinta acte de violenta. La polul opus se situeaza canalul Acasa TV, cu numai 3,6 minute.

      Durata medie a unui act de violenta este de 60 secunde la OTV (valoarea maxima inregistrata) si de 20 secunde la Prima TV (valoarea minima inregistrata).

      In ceea ce priveste cazul canalelor de desene animate, durata medie a unui act violent este de 15 secunde la Cartoon Network, 11 secunde la Jetix si 10 secunde la Minimax.

    CNA va fi intolerant cu eventualele abateri ale posturilor de TV /radio, aparute pe fondul crizei economice, cand unele dintre acestea ar putea creste ponderea violentei in emisiuni, pentru a „stoarce” cat mai multa audienta, a declarat Rasvan Popescu, Presedintele CNA.

       Aducand in prim plan tipologia violentei, aceasta arata care este repartitia procentuala a tipurilor de violenta (fizica, verbala, psihologica, economica, sociala, sexuala) pe canale.

        Pe primul loc ca pondere a frecventei se plaseaza violenta verbala, cu aprox. 44%, urmata de cea fizica, cu 33.6%, psihologica cu 9%, economica cu 8,4%, sociala cu 4,1% si sexuala cu 1%.

       Ponderea fiecarui tip de violenta depinde de canalele analizate, ca si de specificul fiecarui canal. Astfel, OTV, prin natura emisiunii analizate, are cea mai mare pondere a violentei de tip verbal (75.6% din toate tipurile de violenta), ca si cea mai mica pondere a violentei de tip fizic: 6.5%.

       Canalul care a prezentat cea mai mare parte a actelor de violenta fizica este PRO TV (57.4%), unde au predominat filmele de actiune. Formele de manifestare ale violentei fizice cel mai des prezente pe micul ecran sunt bataile si omuciderile, care impreuna reprezinta 46% dintre toate formele de manifestare ale violentei fizice.

      Pe primul loc in topul formelor de manifestare a violentei verbale se afla tipetele si ridicarile de ton, cu o pondere de 28%. 
     In ceea ce priveste violenta psihologica, pe primul loc ca forma de manifestare se afla amenintare, cu cca. 70% din numarul total al actelor de violenta de acest tip. Cel mai des difuzate forme de manifestare a violentei economice sunt incendierile (accidentale sau premeditate) si furturile.

         Violenta verbala reprezinta 44% din actele de violenta, iar cea fizica se situeaza pe locul al doilea, cu 33,6% din totalul actelor prezentate. Foarte important pentru modul in care prezentarea actelor de violenta afecteaza copiii este faptul ca locul de desfasurare a violentei este, in aproximativ un sfert din cazuri, casa cu extensia sa, contextul domestic.

         Un alt punct important al cercetarii a fost reprezentat de analiza violentei televizuale pe canalele pentru copii.

        Pornind de la constatarea ca, desenele animate difuzate pe canalele internationale sunt cele mai consumate programe TV de catre copii  si de la ideea ca nu se poate  sanctiona (cel putin nu atata timp cat este difuzata de canale internationale) violenta din desenele animate, s-a realizat un demers de „cunoastere” a ei, cunoastere care ar trebui sa permita fie protejarea copiilor prin limitarea timpului sau limitarea accesului la anumite tipuri de desene animate, fie  „educarea” copiilor astfel incat sa se diminueze efectele negative ale acesteia.

       In acest sens au fost cercetate trei canale pentru copii: Cartoon Network (CN), Jetix (J) si Minimax (MM), timp de o saptamana (saptamana 5-11 ianuarie 2009), patru ore pe zi. Alegerea acestor patru ore a fost facuta in functie de un algoritm prin care sa fie analizate toate emisiunile (de pe parcursul unei zile4) care sunt difuzate pe aceste canale prin varierea celor patru ore zilnice.

            La nivel general, pe intreaga perioada monitorizata s-au inregistrat 2005 acte de violenta in desenele animate de pe cele trei canale. Media per canal este de 668 acte de violenta, cel mai violent canal, din punct de vedere al frecventei „pure”, fiind Jetix-ul, cu 852 de acte, urmat de Cartoon Network (815 acte) si de MM, cu 338 acte

          In societatea ecranelor si a generatiei catodice, copiii se formeaza, in principal, intr-un univers al realitatii televizuale si al comunicarii virtuale care devin adevarata lor realitate. O consecinta a acestei schimbari istorice de paradigma consta in riscul pierderii constiintei diferentei dintre bine si rau.

     Un alt factor de influenta asupra dezvoltarii copiilor este faptul ca in aproape 44% din cazuri nu sunt prezentate consecintele actelor de violenta pentru victima, iar in 66% din cazuri nu sunt prezentate consecintele actelor de violenta asupra agresorului.

Prea multa televiziune creeaza imunitate si indiferenta fata de ororile violentei. Urmarind in exces personajele de televiziune ucigand si ranind, copiii isi pierd capacitatea de a discerne intre violenta din viata reala si cea simulata pe ecran. Prin astfel de emisiuni, copiii pot fi indusi in eroare considerand ca violenta este o cale de a rezolva problemele, imitand ceea ce vad la televizor, a declarat Reprezentantul UNICEF in Romania, Edmond McLoughney.

         

Clasificarea tipurilor si formelor de violenta

        In realizarea cercetarii de fata am pornit de la definitia violentei data de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei:

Violenta – „orice act care aduce atingere vietii, integritatii corporale sau psihologice sau libertatii unei persoane si vatama în mod serios dezvoltarea personalitatii acesteia”.

         Conform Recomandarii Consiliului Europei, violenta include doua tipuri de actiuni diferentiate prin prezenta sau absenta intentiei: agresiunea si accidentul.

1.      Agresiunea reprezinta comportamentul orientat împotriva altei persoane (sau a propriei persoane) sau a unui obiect cu intentia de a produce daune fizice sau psihice.
2.      Accidentul constituie actiunea neintentionata (întâmplatoare) concretizata în daune provocate persoanelor sau obiectelor.

       Pentru realizarea tipologiilor actelor de violenta, am folosit cele 6 categorii “clasice”de:

• violenta mediatica:
• Violenta psihologica;
•  Violenta verbala;
•  Violenta fizica;
• Violenta sociala;
• Violenta economica;
• Violenta sexuala.

          Fiecare dintre cele 6 mari tipuri de violenta se subdivide în diverse forme; o prima trecere în revista a tipologiei este prezentata în grilele de analiza a diferitelor categorii si genuri de programe si emisiuni.

          De pilda, pentru analiza semio-discursiva a violentei reale (prezentate în stiri, telejurnale, reportaje etc.) a fost utilizata o categorizare semnificanta de contextualizare si interpretare bazata pe prezenta urmatoarelor contexte de semnificare:

Violentele ca fapte diverse (senzational, excentric, dereglari maladive individuale devianta insolita);

Violentele ca fapte de societate (expresii ale unui rau social ale patologiei si ale dezordinii sociale, ale dereglarilor valorice si identitare cu caracter critic);

Violentele ca fapte naturalizate (intra în logica naturala a ordinii lumii si a vietii sociale).  Au fost integrate în proiectul metodologic si aplicate grile referitoare la categoriile negativitatii si gradele de intensitate a actelor violente:

2. Tipul si gravitatea consecintelor asupra victimelor;
3. · Nivel de vizibilitate (fatisa, mascata);
4. · Nivel de realitate (materiala-fizica sau predominant simbolica);
5. · Nivel de intentionalitate (cu premeditare, asociere întâmplatoare, asociere accidentala);
6. · Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detasare).

       În grila categorizarii discursiv simbolice (contexte si categorii interpretative) s-au operationalizat principalele tipuri de violenta si manifestarile lor în contextele principale de semnificare (violenta gratuita, logica, legitima, ca avertizare, estetica, ludica, atractiva prin eroizare, exaltare senzationala, negativ-distructiva prin prezenta antieroilor).

             Tipurile de violenta au urmatoarele acceptiuni:

Violenta psihologica consta în actiuni ce aduc atingere integritatii psihice a individului (intimidare, batjocura, umilire, amenintari);

Violenta verbala se manifesta prin certuri, injurii, ridicarea tonului, utilizarea limbajului licentios, obscen si pornografic;

Violenta fizica provoaca victimei o serie de vatamari corporale;

Violenta sociala reprezinta o forma de violenta care consta în controlarea comportamentelor victimei, izolarea acesteia de mediul sau social „natural”, familie si prieteni, având drept consecinta diminuarea si dereglarea mediilor sociale, precum si restrângerea accesului la informatie;

Violenta economica este o alta forma de violenta, care presupune oprirea accesului victimei la bani sau la alte mijloace economice sau privarea acesteia de mijloace economice, precum si distrugeri de bunuri;

Violenta sexuala reprezinta fortarea sau tentativa de obligare a victimei la activitate sexuala nedorita (violuri, pedofilie, prostituarea minorilor, proxenetism).

        Reprezentarea violentei poate fi realizata în contexte de: informare, educatie, sensibilizare (caritate), exprimare artistica, divertisment, critica sociala, ironie, umor, senzational.

       În analiza semio-discursiva violenta poate fi reprezentata sub formele: realista, naturalista,hedonista, estetica, ludica, agresiva. Reprezentarile si formele violentei mentionate mai sus sunt preluate din Anexa la Recomandarea nr. R (97) 19 a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei catre Statele membre, cu privire la Reprezentarea violentei în mijloacele electronice de comunicare în masa.

        Concluzii

          Indiferent de pozitia adoptata de un autor sau altul în chestiunea continuturilor si a efectelor violentei televizuale, marea majoritate a cercetatorilor sunt de acord asupra ideii ca mass-media contribuie la emergenta unei culturi a violentei în societatea contemporana si ca violenta media participa la socializarea copiilor, mai ales a celor care dispun de acces redus la alte surse de învatare si de socializare, impregnând imaginarul colectiv cu simboluri, coduri si atitudini violente.

          Teoretic, chestiunea esentiala consta în a cunoaste ce coniventa de principii exista între televiziune si violenta, ceea ce presupune a descifra logica producerii industriale a divertismentului spectacular si, în cadrul acesteia a continuturilor violente, a lua în considerare natura însasi a mediului televiziunii si apoi structura mentala si culturala a individului contemporan.

Bibliografie:

Valeria Negovan- “Introducere în psihologia educaṭiei”-Ed. Universitara- Bucureṣti

http://www.iaa.ro/Articole/Analize/Impactul-violentei-televizuale-asupra-copiilor/2668.html

Christians, Clifford G., Fackler, Mark, Rotzoll, Kim B., McKee, Kathy B., Etica mass-media, Editura Polirom, Iasi, 2001