Thursday, November 20, 2014

Analiza dimensiunii educative a mass-media






EDUCAȚIA MEDIA

 


PROIECT AL STUDENȚILOR DE LA PROGRAMUL STRATEGII INOVATIVE DE ÎNVĂȚARE. MASTERAT DIDACTIC, ANUL II

FACULTATEA DE  PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

BUCUREȘTI, 2014

Profesor coordonator: Prod. Dr. Anca Nedelcu














Introducere



     Acest blog are scopul de a dezvolta înțelegerea fenomenului mass-media și de a dezbate rolul și 
    interferența acestuia în viețile, percepția și  comportamentele oamenilor și, în special ale familiei.

   
      Proiectul nostru este creeat de colectivul de studenți de pedagogie de la programul de 
     master Strategii inovative de învățare. Masterat didactic cu rolul de a aborda tema mediei și a 
     publicității dintr-o perspectivă critică, cea a educatorului, pentu a promova o educație sănătoasă a
     publicului larg și mai ales a copiilor, axată pe valori și competențe etic, intelectual și comportamental 
     dezirabile în societate.


Organizarea proiectului

     
     Prezentările ilustrate în acest proiect sunt realizate sub îndrumarea doamnei profesor 
     Anca NedelcuProdecan al Facultății de psihologiei șiștiințele educației din București căreia îi 
     mulțumim pentru inițierea cursului educație media la care am participat. În cadrul seminarelor am adus în            discuție diverse teme de interes pentru informarea legată atât de conceptele și conținuturile făcute publice prin      media cât și despre efectul lor în societate și, implicit, impactul lor în comportamentului uman. Pentru a              dobândi o înțelegere holistă a fenomenului am împărțit tema mare de cercetare,
     EDUCAȚIA MEDIA, în subteme pentru care am lucrat în echipe multidisciplinare:



   Echipa 1: VIOLENȚA TELEVIZUALĂ

   Iulia Sandu                                      

    Cadru medical

   Simona Mihalache

   Cadru militar 

    Diana Cazacu

 
     Cadru didactic în ciclul primar

    Paula Lovin Rusu                                                                                                                                

    Cadru didactic în ciclul pre-școlar

   Angela Bucur

   
     Cadru didactic în ciclul pre-școlar


   Echipa 2„PAUZA PUBLICITARĂ”, ÎNTRE INTERESELE COMERCIALE ȘI                                           CELE EDUCAȚIONALE

   Cătălina Daniela Pascu


    Licențiată în Matematică
     Profesor debutant

     Mihai Dan Perșinaru

 
    Cadru Didactic CES

   Elena Simionescu
   Cadru didactic CES

    Gina Mihalache Stanciu


    Cadru didactic - ciclul liceal

  Echipa 3: ALFABETIZAREA MEDIA


   Ioana Radu


   Profesor - ciclul liceal

   Alina Olteanu

   Absolventă de psihologie

   Mihaela Oprea
  Cadru didactic în ciclul primar

   Valentina Cocală
     Cadru didactic - educație liceală (Lb. engleză) 

    Oana Baron
    Cadru didacic -Educație prescolară
   


   Echipa 4: REPREZENTĂRILE INFLUENȚEI MEDIA ASUPRA PUBLICULUI                                       ȚINTĂ: 

    - IMPACTUL MEDIA ASUPRA PERCEPȚIEI GENURILOR

  Carmen Dobocan


   Absolventă de Științe Politice,
    Educator freelancer

    - FILMUL DOCUMENTAR ÎN EDUCAȚIE   

    Livia Dincuță


   Educator în ciclul primar

  STUDIUL SEMANTIC AL IMAGINII ÎN MASS MEDIA ORIENTAT SPRE FOLOSUL          EDUCAȚIEI ȘCOLARE

   Vlad Borza


  Designer; Educator debutant

    - TELEVIZORUL, ARTA MANIPULĂRII  
 
     Florin Proca

     Absolvent de filologie 
     - limba engleză



EDUCATIA  PENTRU FOLOSIREA RATIONALA A MASS-MEDIA
Iulia Sandu

Cresterea ponderii comunicarii mediatice in existenta cotidiana a copiilor starneste
nelinisti, temeri, critici uneori, deoarece, asa cum am vazut, in afara de influentele cu
valoare educativa se inregistreaza si influente deformatoare pentru personalitatea lor in curs
de formare. Efectele nu sunt intotdeauna pe masura bunelor intentii care le-au provocat.
Indiscutabil, mass-media ofera numeroase posibilitati de educare, dar consumul excesiv de
mesaje mediatice poate avea consecinte indezirabile: preferinta pentru satisfactiile surogat,
evadarea in stupiditate, desensibilizarea si sporirea agresivitatii, conformismul si
uniformizarea etc. De aceea, tinand seama de criticile aduse mijloacelor comunicarii de
masa, care pun in evidenta efectele negative asupra personalitatii “beneficiarilor”, ne apare
ca fiind necesara o interventie educativa apta sa previna intrebuintarea daunatoare a
acestora. Daca le interzicem copiilor vizionarea anumitor emisiuni de televiziune, de
exemplu, nu rezolvam in intregime problema influentelor nefaste, pe care le pot avea
asupra lor. Este de dorit o interventie educativa in aceasta directie, care sa-i ajute sa se
foloseasca in mod rational si nu abuziv de multiplele canale de comunicare de masa ce le
sunt accesibile.

Influentele pe care le exercita mass-media in societatea contemporana si
consecintele lor pentru existenta individului si a colectivitatilor au suscitat reflectii si
cercetari inclusiv din partea pedagogilor, preocupati de caracteristicile si dinamica
mediului in care cresc copiii. Concluziile la care au ajuns converg in ideea initierii unor
demersuri educationale menite sa vina in intampinarea exigentelor de formare ridicate de
noile realitati sociale. Mijloacele de comunicare de masa, precizeaza Paul Lengrand(1973),
nu-si vor indeplini cu eficienta functia educativa atata timp cat destinatarii mesajelor nu
dispun de o pregatire in sensul insusirii, intelegerii si utilizarii adecvate a acestora. Rostul
sau este de a facilita subordonarea efectelor comunicarii de masa realizarii dezideratelor
educationale de formare si dezvoltare. Despre necesitatea unei astfel de interventii
pedagogice ne vorbeste si Dumitru Salade: „…pentru a beneficia corect de tot acest
echipament tehnic de care dispune societatea contemporana si pentru a valorifica pe deplin
valentele formative ale acestuia, copilul trebuie sa fie pregatit, instruit, ajutat sa-l utilizeze
rational si cu maxima eficienta”(1995, p.15). Dar daca teoreticienii nu au ignorat astfel de
nevoi educationale, in practica scolara curenta se constata inca un decalaj intre rolul jucat
de mass-media in viata omului din societatea contemporana si pregatirea sa pentru o
valorificare optima a potentialului lor instructiv-educativ, oferita de scoala impreuna cu alti
factori responsabili.

Pentru a nu ignora schimbarile survenite la nivelul mediului social ca urmare a
expansiunii comunicarii mediatice, educatia trebuie adaptata unor noi nevoi, care, in
esenta, solicita o mediere a relatiei copilului cu mass-media. Aceasta relatie de mediere
consta in a-i pregati pentru un anumit mod de raportare la mesajele mediatice, indeosebi
cele audio-vizuale, la a caror influenta sunt supusi in afara scolii. O sarcina a educatiei
care, dupa cum precizeaza Ioan Cerghit(1972), este impusa de faptul ca natura, extensiunea
si intensitatea influentelor exercitate de mass-media nu sunt conditionate doar de
competenta celor ce produc mesajele difuzate, de calitatea intrinseca a acestora, ci depind,
in primul rand, de personalitatea receptorilor. Folosirea rationala a mijloacelor de
comunicare de masa, cu foloase in plan educativ, este conditionata de o pregatire adecvata
a individului, care sa-i permita sa se informeze eficient, sa invete fara profesor utilizand
numeroasele canale de comunicare disponibile, cu atat mai mult cu cat el nu mai
dobandeste in scoala intreaga cunoastere de care are nevoie in viata. Despre necesitatea
unei astfel de pregatiri vorbeste si Bertrand Schwartz: “Aceasta pregatire nu este numai
indispensabila avand in vedere locul din ce in ce mai important al mass-media in procesul
educational, ci, cel putin in egala masura, in vederea dominarii influentei pe care acestea o
exercita asupra vietii curente. Intr-adevar, mass-media informeaza, distreaza, leagana si in
acelasi timp violenteaza in permanenta pe individ in viata sa privata si sociala si este
absolut indispensabil ca el sa beneficieze de timpuriu de o educatie care sa-l pregateasca sa
supuna unei selectii personale aceasta masa de mesaje, sa-si exercite spiritul critic, cu
avantajele care decurg din acestea, in loc de a se lasa alienat de ele”(1976, p.126). Slaba
valorificare in scop formativ a mesajelor comunicarii mediatice sau incapacitatea
individului de a evita impactul lor perturbator asupra personalitatii sale, se datoreaza, in
mare masura, unui deficit de educatie. Numai prin educatie se poate ajunge la o optimizare
a relatiei individului cu sistemul mass-media si este prevenita transformarea acestuia dintr-
un factor de imbogatire a vietii spirituale intr-un factor perturbator al personalitatii sale. O
persoana care a fost educata in acest sens constientizeaza implicatiile cognitive si
emotionale ale consumului de mesaje mediatice, recepteaza selectiv si critic, raporteaza
continutul de idei si trairile obtinute pe aceasta cale la propriul sistem de valori. Ea este mai
putin vulnerabila la influentele negative ale comunicarii mediatice, reusind sa directioneze
efectele pe coordonatele dezideratelor formative, in asa fel incat sa serveasca efortului de
ridicare a nivelului sau de cultura generala.



Tinand seama de prezenta masiva a mass-media, indeosebi a televiziunii, in viata
privata si in cea sociala a elevilor, scoala trebuie sa-si asume sarcina realizarii educatiei
pentru utilizarea rationala a acestora, in scopul amplificarii aportului lor formativ si
diminuarii influentelor negative. Ca o recunoastere a acestei necesitati, in profilul de
formare promovat de actualul Curriculum scolar national sunt incluse abilitatile de
utilizare a tehnologiilor intalnite in viata cotidiana(indeosebi a echipamentelor
informatice), ca instrumente ale cunoasterii si comunicarii. Responsabilitatea unei astfel de
educatii nu-i revine insa in exclusivitate scolii, interventia parintilor dovedindu-se deosebit
de utila in acest sens, deoarece ei au posibilitatea:
        -sa verifice zilnic emisiunile TV urmarite de copii si sa reduca, atunci cand este
        -sa hotarasca de comun acord cu copii - in conformitate cu varsta si cu interesele
       - sa-i convinga pe copii ca este nevoie de selectivitate, evitandu-se astfel acele
        -sa vizioneze emisiunile impreuna cu copiii si sa initieze discutii asupra
cazul, timpul de vizionare, in favoarea altor tipuri de activitati cotidiene;
lor - ce merita a fi urmarit din intreaga gama de oferte;
mesaje care pot provoca efecte nedorite;
continutului receptat, in care acestia sunt incurajati sa-si exprime propriile
pareri;
        -sa le induca o atitudine critica fata de continuturile receptate;
        -sa-i indrume pe copii spre alte modalitati de distractie si relaxare in timpul liber;
Succesul unor astfel de demersuri este relativ, conditionat fiind de o serie de variabile:
nivelul de educatie al parintilor, gradul in care se implica si timpul disponibil, situatia
familiala etc. De aceea, sarcina de a asigura in mod riguros si sistematic educatia
consumatorului de mesaje mediatice si de a oferi solutii pentru depasirea problemelor pe
care le ridica “scoala paralela” revine cu deosebire institutiei scolare. Pentru asumarea unor
astfel de responsabilitati pledeaza Bertrand Schwartz: “Scoala trebuie sa-si ia ca sarcina
aceasta pregatire care isi fixeaza drept scop specific de a permite tanarului sa invete <<a
privi>> si a intelege documentele sau emisiunile, a le judeca, a le critica; sa invete a se
forma pornind de la aceste mijloace, adica de a fi capabil sa aprofundeze cunostintele…,
sa-si cultive o atitudine activa de apropiere a mesajului si nu de supunere docila”(1976,
p.135). Scoala are datoria de a realiza o astfel de pregatire, prin initierea unor actiuni
instructiv-educative menite sa asigure:
        -orientarea efortului depus de elev pentru a dobandi independent o experienta de
        -repere in functie de care sa recepteze selectiv fluxul continuu de mesaje
        -preluarea, analiza critica si integrarea informatiilor obtinute, de altfel eterogene
        -valorificarea diferitelor experiente cognitive, morale, estetice dobandite pe cunoastere cat mai bogata;
mediatice; si disparate, in propria structura cognitiva; aceasta cale in cadrul activitatilor de invatare prilejuite de predarea unor discipline sau in cadrul altor genuri de activitati scolare;

Daca rolul scolii este de a pregati individul pentru viata, pentru integrarea socio-culturala,
atunci ii revine si sarcina de a-l pregati pentru o folosire rationala, eficienta a mijloacelor
de comunicare de masa. Dar pentru a reusi va trebui sa includa in programul educational
obiective specifice, a caror realizare sa aduca schimbarile dorite in formarea elevilor. In
predarea unor discipline scolare, cum ar fi, de exemplu, cele din Aria curriculara “Om si
societate” (Educatia civica sau Sociologia, unde intalnim incluse teme distincte ce trateaza
problematica mass-media), pot fi organizate activitati de invatare care sa serveasca drept
platforma de realizare a acestor obiective. Pentru orele de dirigentie pot fi organizate, de
asemenea, o serie de activitati, de genul celor sugerate de Virginia Cretu(1980):
a).Activitati de orientare a comportamentului de receptare si de dezvoltare a
motivatiei elevilor pentru vizionarea anumitor genuri de filme, relevandu-se
valoarea educativa a acestora si sfatuindu-i sa evite consumul excesiv de imagini;
b).Activitati prin care elevii sunt ajutati sa identifice problemele carora filmele
vizionate le ofera un raspuns, sa transforme vizionarea filmului intr-o autentica
experienta de cunoastere si sa integreze continutul acestei cunoasteri in propriul
sistem de cunostinte, relationandu-l cu achizitiile scolare;
c).Activitati in cadrul carora li se ofera elevilor sugestii privind modul de raportare
la film, care sa confere vizionarii calitatile unui act de cultura;
d).Activitati de constientizare a existentei filmului ca arta, de cunoastere a
mijloacelor de expresie filmica si a simbolisticii specifice mesajelor audio-vizuale;
e).Activitati al caror scop este de a pregati elevii pentru o receptare corecta si
selectiva, formarea si dezvoltarea capacitatii acestora de a desprinde mesajele
puternic semnificative si de a emite judecati de valoare asupra lor;
f).Activitati vizand insusirea criteriilor de apreciere a filmului in functie de ideile
exprimate si de trairile afective pozitive suscitate.  
Intelegerea, interpretarea, asimilarea si utilizarea informatiilor transmise pe calea
comunicarii de masa solicita, din partea receptorului, abilitati, competente si forme variate
de cunoastere(resursele lor culturale). Toate acestea sunt necesare pentru a decodifica
continutul mesajelor si a-l integra in propria structura cognitiva. Capacitatea de selectie,
spiritul critic, emiterea unor judecati de valoare asupra importantei, autenticitatii sau
plauzibilitatii continutului comunicarii fundamenteaza procesul schimbului simbolic.




Educatia pentru o utilizare rationala a mass-media presupune, in primul rand,
dezvoltarea capacitatii de receptare selectiva a mesajelor. In cazul copiilor care nu reusesc
sa-si impuna anumite criterii de selectie, receptarea mesajelor mediatice este, in cea mai
mare parte, haotica, nediscriminatorie si supradimensionata, ceea ce diminueaza
semnificativ potentialul lor informativ si formativ. Cum pot fi ajutati sa-si stabileasca
propriile criterii de selectie? Cum le putem orienta interesul spre acele informatii utile
pentru o dezvoltare armonioasa a personalitatii lor? Printr-o interventie educativa menita sa
asigure:
        -dobandirea unui cod valoric de referinta, a unor norme axiologice pe care sa le
        -formarea unor gusturi, atitudini si exigente de inalta tinuta intelectuala, morala si
        -cultivarea nevoilor spirituale si preferintelor culturale elevate, care sa le permita
poata aplica atunci cand opereaza selectiv in uriasul volum de mesaje mediatice;
estetica fata de ceea ce li se comunica;
o depasire a tentatiei pentru ceea ce este facil, derizoriu si lipsit de valoare.
Asumandu-si astfel de obiective, educatia scolara, dar si cea realizata in familie, ii va ajuta
pe copii sa-si fixeze repere in functie de care se vor orienta in universul mesajelor difuzate
de mass-media, pentru o valorificare corecta a acestora si evitarea efectelor nocive pe care
le pot avea asupra personalitatii lor in formare.
Calitatea receptarii nu este conditionata doar de cristalizarea unor criterii de selectie
a mesajelor comunicarii mediatice, ci si de modul in care este acceptat continutul acestora.


Este necesara o reflectie critica asupra informatiilor obtinute, care presupune efectuarea
unor operatii precum analiza si sinteza, descifrarea sensului si interpretarea, organizarea si
evaluarea. Numai in acest fel se asigura consumului de mesaje mediatice un caracter cu
adevarat formativ. De aceea, considera Ioan Cerghit, scolii ii revin sarcini educative
complexe: “Trebuie dezvoltat la elevi spiritul critic, promovata capacitatea de discernamant
si de judecata fata de un limbaj atat de echivoc cum este cel audio-vizual, obisnuinta de a
nu accepta fara examen critic tot ceea ce citesc, tot ceea ce vad sau aud, ajutandu-i sa-si
insuseasca treptat criterii de apreciere, ierarhizare si selectie, de evaluare si sintetizare a tot
ceea ce este de calitate din avalansa de informatii si mesaje care-i inconjoara”(1972,
p.188). O participare adecvata la comunicarea mediatica se realizeaza doar in conditiile in
care individul este capabil sa intreprinda o lectura critica a posibilitatilor de semnificare a
mesajelor sale, sa inteleaga ceea ce recepteaza, sa opereze distinctii si sa reflecteze asupra
valorii continuturilor receptate. Toate acestea sunt posibile daca scoala reuseste sa le
cultive tinerilor bunul gust si spiritul critic, pentru a putea valorifica pe deplin, din punct de
vedere cognitiv, moral si estetic, posibilitatile educative oferite de mass-media.
Scolii ii revine sarcina de a-i invata pe elevi sa se instruiasca folosindu-se de
mijloacele de comunicare de masa, sa constientizeze influentele ce se exercita asupra lor si
sa-si orienteze efortul de autocultivare in sensul asimilarii valorilor socio-culturale pe care
acestea le vehiculeaza. Numai prin asumarea unor astfel de responsabilitati educative,
scoala va putea determina natura efectelor comunicarii mediatice asupra personalitatii
copiilor, adolescentilor si tinerilor.




Preocuparile privind educatia pentru o utilizare rationala a mass-media se inscriu intr-o
problematica mult mai ampla, aceea a raportului dintre scoala si ceilalti factori educativi. Orientarea
acestui raport pe coordonatele convergentei si complementaritatii este o provocare la care reflectia si
cercetarea pedagogica trebuie sa raspunda. In planul actiunilor concrete, scolii ii revine
responsabilitatea de a-i dezvolta elevului dispozitia si capacitatea de a invata in multiple imprejurari si
folosindu-se de surse variate de informare, situate in afara sistemului institutional de invatamant. A-l
inzestra pe elev cu mijloacele intelectuale care sa-i permita utilizarea rationala a mass-media inseamna,
de fapt, a-l pregati pentru valorificarea unei importante surse educationale a societatii contemporane.



 »Dr.House » material didactic pentru « medicinisti »



"Dr House" este un serial produs de canalul de televiziune american Fox. Rolul
nonconvenţionalului doctor Gregory House este interpretat de actorul britanic Hugh Laurie. De-a
lungul episoadelor, House face faţă multor cazuri de-a dreptul incredibile.
Poate şi din acest motiv, majoritatea criticilor de film au stabilit multe asemănări între Sherlock
Holmes şi Gregory House: ambele personaje sunt aşi în medicină şi în domeniul juridic, iubesc
muzica, dar şi drogurile, sunt retraşi şi nu se înconjoară de prieteni. Dar mai cu seamă ei găsesc
rezolvare unor situaţii-limită.

În Franţa, serialul rulează pe TF1 şi, potrivit ratingurilor, acesta este pentru peste nouă milioane
de telespectatori, o ofertă reuşită. Şi la noi, el este bine primit, interesant, mai ales printre
telespectatorii tineri. Se pune totuşi întrebarea ce anume face ca serialul să aibă un real succes.
Un posibil răspuns ar putea fi chiar cel al criticilor de film, care spun despre doctor House că este
un "personaj principal neortodox - un diagnostician mizantrop".
Dar o bună parte din "succes" vine chiar de la medici, care-l "tratează" ca pe un performant
material didactic. Doctorul Sabine Sarnacki, profesor de chirurgie pediatrică la Spitalul Necker
din Paris, îl citează frecvent pe doctorul House la cursurile ţinute în faţa studenţilor. "Ca şi
House, noi suntem nişte pasionaţi, nişte dependenţi de munca noastră 24 de ore din 24 de ore.
Serialul pare incredibil în plan medical, dar el arată foarte bine telespectatorilor implicarea pe
care o cere această meserie din partea medicilor", consideră profesorul Sarnacki.
De la Paris la Iaşi, mai precis la Facultatea de Medicină, unde descoperim exact aceeaşi
interpretare. "Îi punem pe studenţii noştri în postura de a fi medicii sau paramedicii care s-au
aflat într-o situaţie din film. După părerea mea, rezultatele sunt foarte bune. Metoda interactivă
este mult mai solicitantă pentru studenţi, îi implică mult mai mult. Filmele sunt materiale
didactice foarte bune pentru cursuri de resuscitare sau cursuri de traumă."
În multe dintre filme, după prezentarea cazului apare şi metoda terapeutică recomandată de şeful
SMURD Iaşi, doctorul Dana Cimpoeşu. Că medicii au partea lor de "vină" - şi încă una
consistentă - în contabilizarea unui asemenea succes o dovedeşte un recent sondaj, care arată că
inclusiv doctorii îl adoră pe House, spunând despre el că este, deopotrivă, odios şi genial.


Bibliografie


Bertrand, Claude-Jean(coord.), O introducere in presa scisa si vorbita, Editura Polirom, Iasi, 2001
Cerghit, Ioan, Neacsu, Ioan, Negret-Dobridor, Ion, Panisoara, Ioan-Ovidiu, Prelegeri de pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2001
Christians, Clifford G., Fackler, Mark, Rotzoll, Kim B., McKee, Kathy B., Etica mass-media, Editura Polirom, Iasi, 2001
Dave, R.H.(coord.), Fundamentele educatiei permanente, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991
http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/EDUCATIA-PENTRU-FOLOSIREA-RATI12125.php



 
REPREZENTĂRILE INFLUENȚEI MEDIA ASUPRA PUBLICULUI                                       ȚINTĂ: 

STUDIUL SEMANTIC AL IMAGINII ÎN MASS MEDIA ORIENTAT SPRE FOLOSUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE

Vlad Borza


Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit manifestări culturale pentru a abstractiza idei sau pentru a concretiza idei abstracte, prin intermediul a diferitor tipuri de media, fie ele picturi, sculpturi, cântece, piese de teatru etc.

     Fig.1 Pictură rupestră din Epoca de Piatră                                           
         

Fig.2 Scrierea hieroglifică din Egiptul Antic era bazată 
pe imagini vizuale care reprezentau cuvinte, propoziții sau caractere       
   

În urma studiilor pe care le-am făcut pentru tema propusă, dar și în contextul educației mele universitare absolvite în domeniul artelor vizuale, consider că imaginea este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a transmite informații și de a ilustra experiențe. 

Atât procesele cognitive de gândire logică, matematică cât și cele interpretative și mnemotice se pot realiza pe baza informațiilor și imortalizărilor vizuale. De asemenea, o mulțime de experiențe artistice sau comerciale sunt bazate pe „concerte” complexe de natură auto-vizuală.

La inovarea primelor reviste cu benzi desenate, armata americană, în ideea simulării de experiențe își instruia personalul pe baza unor benzi desenate explicând procedurile militare specifice situațiilor de conflict armat, fapt care demonstrează gradul de acuratețe și concizie a mesajelor vizuale. De asemenea simulările de teatre de operație sau utilizare de echipamente și utilaje complexe sunt realizate în mediul virtual, experiențe care demonstrează caracterul puternic practic și realist al învățării vizuale.

                                           Clipart - Soldier Military Training Clipart. Fotosearch - Search Clip Art, Illustration Murals, Drawings and Vector EPS Graphics Images 

 Stăpânind limbajul, dialectica și instrumentele media folosite pe diverse canale de comunicație, profesorii vor putea, la rândul lor să le folosească pentru a putea facilita experiențe de învățare cât mai calitative, în linie cu stilul de gândire și învățare al elevilor și plăcute.  

În acest articol, voi analiza metodele de comunicare mass-media și efectele acestora asupra publicului vizat. Pentru a îndrepta acest studiu în scopul inovației în educație, voi prezenta metode de comunicare și colaborare a profesorilor bazate pe comunicarea prin media spre generarea de experiențe educaționale de calitate.





  Prima prezentare a acestui subiect a fost făcută în cadrul seminarului de educație media cu scopul de a evidenția atât influențele de natură manipulatoare a advertisingului asupra publicului, cât și elementele artistice, semiotice și culturale din diferitele forme de media.



Pentru a surprinde elementele cheie din acest subiect discutat ne-am pus întrebări care ar trebui să ne releve intențiile creeatorilor și difuzorilor de imagine.






Pentru a putea sugera și justifica metode vizuale și fizice de ilustrare sau creare de prototipuri ca materiale didactice am studiat nivelul senzorial de formare a judecăților în urma percepției imaginii, conturat de conceptul de tricotomie semantică.



În advertising aceste nivele semantice ale imaginii sunt exploatate pentru a atrage consumatorii spre achiziționarea de noi produse (proaspăt lansate pe piață, cu noi atribute) asociate cu experiențe incitante. În ce măsură are dreptul un canal media să ajusteze spațiul de intimitate, subconștient din gândirea oamenilor care afectează comportamentul vertical, conștiincios al oamenilor. Am putea să introducem elemente de seducție / aviditate pentru cunoaștere și în școli prin intermediul comunicării media?









Un mod remarcabil, contemporan, de învățare este prin e-learning. Internetul este un fenomen care s-a extins foarte mult în ultimii ani ca sursă de interacțiune, comunicare și informare on-line.

Softul educațional este o practică, fiind un domeniu foarte vast și pretându-se la toate categoriile de elevi și studenți, indiferent de vârstă șau stare a sănătății. Chiar și pentru elevi cu disabilități de vedere sau auz, există instrumente senzoriale care compensează simțul afectat.


Softuri foarte utile pentru învățarea limbii și a scrierii sunt foarte eficiente pentru copiii din clasele școlii primare.

Textease este un soft care elevul învață să scrie corect din punct de vedere gramatical și să tehno-redacteze text la primul său contact cu literația. În cuda potențialului hazard în dezvoltarea competențelor practice ale elevului, Statul finlandez propune eliminarea predării scrisului de mână în școli și înlocuirea lui cu cel digital.

Resursele online de tip informativ, enciclopedic sau organizatoric sunt o resursă importantă pentru documentare atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Blog - urile sunt spații digitale care pot fructifica aplicarea acestor cunoștințe, precum și comunicarea părților implicate în parcurgerea unităților de învățare. Aici utilizatorii pot adăuga conținut digital (text, imagini, linkuri și alte inserții) pentru a prezenta informație altor utilizatori. Blog - ul este atât un instrument de lucru sau conlucrare în educație cât și un mod de publicare a activităților educaționale parcurse unde feedbackul din exterior este crucial (intervenții din exterior constând în comentarii, completări sau re-publicare a proiectului în alte locuri, siteuri sau publicații tipărite). Exemple de astfel de platforme on-line pentru schimb de informații în cadrul școlii sunt Padlet, Moodle, Wordle, etc. (Softuri care facilitează tehnici de brainstorming, nori de cuvinte sau pur și simplu permit folosirea unui „pin-up wall” sau panou de idei).

                          

O școală din italia folosește internetul și resursele/mijloacele prezentate mai sus ca o sursă de colectare și sintetizare a informațiilor pentru informarea personală, educația comună a grupului și, chiar producerea de cunoaștere prin compilare de informații strânse și cercetări reflectate în manuale creeate de elevi și profesori.



Din experiența mea profesională și studiul trendurilor din inovațiile introduse recent în pedagogie, consider implicarea unor specialiști din domeniul vizual ca asistenți în clase de elevi consider că este un mod de succes de utilizare a imaginii în învățare și monitorizarea progresului procesului educativ al elevilor. Acești specialiști pot facilita abordarea cunoștiințelor oferite de profesori, ca specialiști dintr-un anumit domeniu, dintr-o altă perspectivă, profun senzorială și practică.


În prezent există artiști plastici, designeri, arhitecți sau actori care sunt antrenați și implicați pentru a lucra în educație.


 

Emisiunea Learning World a programului TV Euronews prezintă astfel de proiecte de educație. Prin ilustrare, creeare de filme, prototipare sau interpretări dramatice, artiștii implică elevii în procestul de învățare experiențială.


Aceste concepte au fost discutate în ultimul Summit Global al Educației (World Education Summit).

Pe lângă implicarea efectivă a acestora în lecțiile efective ale elevilor, aceștia exemplifică niște elemete semnificative din procesul creativității.

Paul Collard, fondatorul organizației Creativity, Culture and Education în cadrul lucrării sale, ‘From Impossible to I’m Possible’ tratează formarea profesioniștilor în creativitate să intre în școli și să „re-imagineze învățarea în clasele lor. „Dacă ești cu elevii în timp ce lucrează, poți vedea oportunități reale pentru schimbare profundă, sustenabilă în clasă”. Programul lui Paul Collard este în special implementat în școli din Europa de Nord și Est. Când acesta a fost întrebat „Ce înseamnă să fii creativ”, acesta a răspuns „a fi imaginativ, fapt perceput de majoritatea oamenilor, dar, de asemenea a fi disciplinat, rezilient și colaborativ”?
Instrumentele specifice folosite de designeri în cercetarea pentru designul de produse pot fi un element sintetic crucial pentru transmiterea mesajului educativ și încurajarea creativității în educație.
Probele culturale preluate de designeri, studiile de caz și mappingul de experiențe, de asemenea au un rol de motivare și monitorizare a progresului și procesului educativ. O lecție cuprinzând aceste elemente poate constitui un model de assessment based learning sau learning through design, criteriile de evaluare construindu-se treptat în funcție de direcția procesului de lucru al elevilor.


Aceste instrumente oferite elevilor îi pot ajuta în autoevaluare, evaluare de produse educaționale, luare de decizii informate, strategice și să găsească soluții la probleme abordate singuri sau în echipă.
















În concluzie rolul imaginii transmise pe canale media audio-vizuale este de a aduce satisfacție beneficiarilor educației și valuare adăugată în cadrul experiențelor educaționale. Comunicarea cu elevii trebuie să fie făcută la nivelul lor de înțelegere și interes, cu respect pentru nevoile individuale de învățare ale fiecăruia.  




Bibliografie

Donald Norman An Emotional Design. Why We Love or Hate Day to Day Things  
An Introduction to Semantic Variables in Advertising Messages, K. A. Berger 
Language in Thought and Action, S . I. Hayakawa , 1972
(http://www.arthistoryarchive.com/arthistory/prehistoricart/images/Prehistoric-Art-07.jpg)
http://www.touregypt.net/images/touregypt/stele8.jpg
http://www.euronews.com/2014/11/05/creativity-matters-in-the-classroom-but-can-it-be-taught/
http://en.wikipedia.org/wiki/U.S._Government_Informational_Comics





        












  ALFABETIZAREA MEDIA

  

            COMUNICAREA AZI
                        UTILIZAREA MEDIA ÎN ÎNVĂṬARE:aspecte comparative
LUCRARE REALIZATĂ DE  : OPREA MIHAELA ADELINA


ARGUMENT

            Universul întreg este o reţea de comunicare, un sistem perfect, în care elementele cosmosului şi ale pământului comunică în orice moment.
            Ne gândim, atunci când spunem comunicare, la relaţia verbală care se stabileste între oameni, ca o caracteristică specific umană cu precădere. Totuşi, dincolo de ceea ce se transmite verbal, comunicarea înseamnă trăirea creeată de un element al Universului şi trăirea simţită de alt element al Universului.
            Nu este oare o comunicare a soarelui cu vieţuitoarele, a norilor cu apele, a aştrilor cu planetele, a fiecărui element din jurul nostru cu noi şi cu celelalte elemente din jurul nostru?!
Mai puţin pragmatici, mai mult lăsaţi în voia simţirilor primare, ne dăm seama că există această comunicare în tot ce este în noi şi tot ce este în jurul nostru.
Ne punem întrebarea:”Cum ar fi aici pe Pământ dacă am fi lipsiti de simţiri, dacă nu am reacţiona la ceea ce ni se comunică din afara fiinţei noastre?”. Este clar faptul că fără comunicare nu ar exista viaţă pentru că însăşi comunicarea dinainte de a lua naştere fiinţa noastră a dus la desăvârşirea vieţii. Iată de ce , deşi pare simplu să privim comunicarea ca pe un dar al fiinţelor grăitoare, trebuie pătrunsă profunzimea esenţei comunicării, aceea de creare şi receptare de trăiri.
Să ne imaginăm, din acest univers , un singur lucru care nu mai comunică în acest sistem perfect de care vorbeam la început, în aceasta reţea perfectă a comunicării. Stă la îndemâna noastră să ne imaginam lipsa comunicării Soarelui cu Pământul şi este lesne de înţeles pentru oricine dezastrul, apocalipsa, sfârşitul...
Să reflectăm mai mult a ceea ce înseamnă comunicare şi să nu vedem în acest concept doar relaţiile
verbale, uneori lipsite de conţinut trăitor , dintre oameni.
Astăzi, grăbiţi fiind pe această orbită a vieţii, găsim necesară comunicarea umană nu prin intermediul factorilor naturali ai universului, ci prin invenţia secolului, calculatorul. Realmente necesar astăzi în comunicare, calculatorul lasă posibile interpretări calităţii de care dispune comunicarea umană.
Trăim un secol al robotizării, al acţiunii rapide şi eficiente în orice domeniu, al înlocuirii efortului fizic cu cel intelectual. Ne punem întrebarea:”Oare până unde omul se vrea înlocuit cu tehnologia?” Şi , mai mult decât atăt, oare tehnologia nu va domina Omul?
Departe de a părea pesimişti, dorim să atragem doar atenţia asupra unui fapt care a luat o amploare greu de oprit, anume utilizarea media în detrimentul utilizării umanului, chiar şi acolo unde nu se cere acest lucru.
Totdeauna deschişi schimbărilor, noului, progresului, trebuie doar să fim educaţi în spirit realist, să ştim a fece diferenţieri şi alegeri bune în folosul omenirii viitoare.
Educaţia porneşte, indiferent de problema abordată, întăi în familie, apoi susţinută în grădiniţă şi în şcoală.
            Lumea de astăzi nu mai trăieşte şi nu mai poate trăi fără calculator, fără comunicare prin intermediul calculatorului şi a telefoanelor mobile. Este un fapt real, logic, este o realitate pe care nimeni nu o neagă. Ceea ce este problematic însă este cât, cum, în ce scop utilizăm aceste facilităţi şi mai ales cum vedem viitorul omenirii prin prisma angrenării vieţii în pânza de păianjen media?
Tentante, motivante, utile, toate aceste sisteme electronice sunt râvnite de omul dornic să-şi uşureze activitatea fizică.
Utilizarea media, în toate domeniile, pare să fie o piesă importantă care înlesneşte realizarea scopurilor. În domeniul industriei, în domeniul medicinei, în domeniul cercetării, în domeniul muzicii, în domeniul educaţiei etc., face posibil accesul la informaţie variată, diversă, face posibilă introducerea datelor în sisteme de date, face posibile calcule rapide (dintre cele mai dificile), face posibilă comunicarea oriunde pe glob, în orice minut, pentru orice domeniu sau pentru orice informaţie.
Comunicarea stă la baza oricărei relaṭii umane, mai ales la baza relaṭiei profesor-elev, spre a-i aduce acestuia din urmă elementele necesare construirii cunoaṣterii ṣi învăṭării.
Iată de ce, având vârsta la care nu am fost crescută digital ṣi având limite greu de trecut către sfera digitală, pare o provocare ṣi o autoeducare în acelaṣi timp cunoaṣterea ṣi recunoaṣterea atuurilor utilizării media în locul sau alături de utilizarea învăṭării din afara acestui camp tot mai mare.Pentru acest fapt documentarea, cunoaṣterea studiilor specialiṣtilor, par să vină în întâmpinarea acestei provocări ṣi să-mi aducă răspuns dilemelor care mă frământă: media- cât, cum, de ce, în ce scop etc.?




UTILIZAREA MEDIA ÎN ÎNVĂṬARE –PRO/CONTRA


În  învăṭământul actual nici nu mai poate fi vorba de trăire în trecut, de păstrare încrâncenată a paternurilor de predare-învăṭare-evaluare, cu atât mai mult cu cât digitalul a căpatat atât de mare amploare pentru formarea omului de mâine al societăṭii încât în actul educaṭional este trecut cu success în curriculum ca ṣi competenṭă- competenṭa digitală- printre cele 8 competenṭe de bază pe care trebuie să le posede orice pretendent la integrarea în societatea modernă. Competenṭele digitale par a fi cea mai bună soluṭie în faṭa provocărilor începutului acestui secol.
Învătamântul românesc , dorind să ṭină pasul cu progresul mondial la nivelul educaṭiei formale, îṣi pune astăzi problema a cât de importanta este alfabetizarea media în ṣcoală, cum poate arăta curriculum unei ṣcoli moderne, ce aṣteaptă elevii din partea ṣcolii ca ṣi act de predare-învăṭare-evaluare, care sunt avantajele reale ale unei educaṭii bazate pe tehnologie digitală, care vor fi consecinṭele teleologice etc.
Învăṭământul românesc începe încet, încet, să semene cu cel occidental. O nouă platformă on-line îi permite profesorului să predea ṣi să explice simultan mai multor elevi aflaṭi în locuri diferite. Dascălul poate verifica ce lucrează elevul ṣi dacă este atent sau nu. Aplicaṭia a fost creată de curând în ṭara noastră ṣi urmează să fie patentată în Statele Unite- afirmă Micaci Cristian Iosif în lucrarea de cercetare sociologică “Educaṭia ṣi alfabetizarea media”, Ed. Galaxia Gutenberg.
Acestea par a fi primele semne că ṣcoala în ṣcoala românească se integrează noi forme de învătare sau se schimbă procesul de învăṭare.
Alfabetizarea media în educatie nu reprezintă doar o competenṭa pe care educatul urmează să o posede la finalul anilor de studiu, ci mai mult decât atât, ea pare să fie însăṣi modalitatea prin care se învaṭă. Vorbim aici de învăṭamântul on-line, formă de învăṭământ aplicată deja în ṣcoala românească, aṣa cum am arătat ṣi în afirmaṭiile lui Micaci Cristian.
Din interviul cu actori implicaṭi în acestă formă de învăṭământ on-line ,de  la Liceul Teoretic Naṭional Bucureṣti unde  coordonatorul proiectului este Silvia Moraru- Director, spicuim avantajele pe care studiile arată că le poate avea acest tip de învaṭământ:
-elevul poate comunica ṣi învăṭa cu profesorul aflat într-o sală obiṣnuită de clasă. În acelaṣi timp, într-o altă locaṭie, profesorul poate preda lecṭia din faṭa unei table electronice. Totul se întâmplă în mediul virtual. Utilizatorii au nevoie doar de un calculator ṣi de o conexiune la internet;
-profesorul este conectat online cu mai mul online cu mai muṭi elevi din clase separate, cărora le poate verifica temele. Cu ajutorul acestui program, un elev poate lucre de acasă, ca ṣi cum ar fi present la oara din clasă;
-pentru zilele când elevul nu poate merge la ṣcoală-din cause fiziologice- poṭi să iei parte de acasă la lecṭia pe care o predă profesorul
-există posibilitatea urmăririi elevului, interacṭiunii cu el, chiar dacă fizic profesorul nu se vede cu elevul
-elevii sunt mai deschiṣi la nou decât cadrele didactice, primesc cu plăcere acest tip de lecṭie ṣi interacṭionează uṣor.
-aplicaṭia dă posibilitatea folosirii imaginilor ṣi a informaṭiilor de pe internet.
-e un nou concept educaṭional,pentru că el înglobează cele trei tendinṭe mari, actuale: învăṭarea interactivă, cea din clasa, faṭă în faṭă, cu care ne-am obiṣnuit, ce a rămas din e-learning ṣi trendul acesta nou.
Acetea sunt câteva argument pro, pe care cei care practică deja acest tip de învăṭare le prezintă publicului interest de modernizarea învăṭământului, urmând concluziile: închiderea unor unităṭi de învăṭământ, lipsa navetei elevilor aflaṭi la distanṭă de ṣcoală , cheltuieli reduse atât pentru părinṭi cât ṣi pentru profesori, disparitia scrisului de mâna, competenṭe digitale din partea profesorilor.
Tot în susṭinerea ideii de îmbunătătire a sistemului de învăṭamânt prin utilizarea tehnologiei actuale, stau ṣi argumentele profesorului Olimpus Istrate dintr-un interviu acordat lui Virgil Paraschiveanu.
“-Aṣ începe prin a reaminti faptul ca este de  datoria Ministerului Educaṭiei să desfăsoare cât mai curând proiecte prin care să îmbunătătească modul în care elevii învaṭă”, spune intervievatul aducând în discuṭie ṣi implementarea în curriculum a manualelor digitale, ca formă actuală de învăṭare.
De partea celor care susṭin alfabetizarea media, utilizarea media, formarea competenṭelor media, par să stea ṣi alte numeroase studii aplecate asupra erei digitale, a copiilor născuti în acestă eră . Aceṣtia posedă direct din naṣtere o parte a competenṭelor digitale ṣi ar fi inuman ṣi ca ṣi regres al societăṭii educarea lor făra a utilize corect si eficient  tehnologia actuală.
Se vorbeṣte, în studiile lui Don Tapscott din volumul :”Cresciṭi digital”,Ed. Publica despre faptul că cei mici, “copiii de astăzi relaṭionează cu tehnologia altfel decât am făcut-o noi. Pentru ei, tehnologia digitală nu este mai intimidantă decât un aparat video sau un prăitor de pâine. Pentru prima oară în istorie, copiii se simt mult mai confortabil, sunt mult mai pricepuṭi si mai alfabetizaṭi decât părinṭii lor în raport cu o inovaṭie de o importanṭa centrală pentru societate. Iar Generaṭia Net îṣi va dezvolta ṣi va impune cultura asupra restului societăṭii tocmai prin utilizarea mediilor digitale.”
Studiile din acest volum nu vin doar pentru prezentarea atuurilor pe care media le are asupra dezvoltării umane, ci pe aspect comparative, pro/contra, care lasă cititorul într-o profundă analiză a ceea ce se întâmplă ṣi ceea ce se poate întâmpla.
Referitor la actul educaṭional, aceste studii vorbesc depre faptul că, aṣa cum există diferenṭe adânci între bogaṭi ṣi săraci, la fel există diferenṭe înre utilizatorii tehnologiei ṣi ceilalṭi. Profesorii care nu utilizează noile media în educatie, par să nu-ṣi găsească în elevi receptorii mesajelor educaṭionale, fiind o lipsă din parte acestora din urmă a interiorizării mesajelor comunicate. A apărut deja abandonul ṣcolar, ca urmare a lipsei interesului elevilor de a asculta discursurile plictisitoare ale profesorilor.
“Factorul plictis nu este unul surprinzător, dacă priveṣti diferenṭa mare dintre modul de gândire al Generaṭiei Net ṣi maniera de predare a profesorilor. Cei din Generaṭia Net nu se mulṭumesc să stea liniṣtiṭi ṣi să asculte, ci doresc să participle prin modul lor obiṣnuit de manifestare, iar acest mod este cel care permite ṣi utilizarea noilor tehnologii.”
“Profesorii vizionari din întreaga lume vorbesc despre schimbarea pedagogiei ,pentru ca aceasta să se potrivească rapidului secol XXI, o lume în care capacitatea de a gândi , de a învăta ṣi de a descoperi noi lucruri este mai importantă decât faptul de a stăpâni foarte bine un set de cunoṣtinte. Pentru acest lucru “trebuie să-i ascultăm pe cei din Generaṭia Net” se specifică, cercetătorul vrând să tragă un semnal de alarmă că trebuie să facem aṣa cum progresul o cere, adică cei mici trebuie să-ṣi găsească sprijin în învătare spre progres ṣi nu o altă dimensiune de învăṭare în care nu se regăsesc ṣi prin care nu ar putea să progreseze.
În acelaṣi volum al autorului Don Tapscott apar bine oglindite cele două braṭe ale unei balanṭe care pot la un moment dat să atârne mai greu una faṭa de cealaltă ṣi sa atragă după sine aspect positive sau negative în dezvoltarea fiinṭei umane.
Câteva dintre ideile care pot fi puse în această balanṭă ar fi:
-cititorii de carte îṣi amintesc multa mai mult ceea ce au citit , pe când cititorii netului uităcele citite, hiperinformaṭia digitaăl ducând la memorie de scurtă durată;
-cei care învaṭă din surse exterioare media, utilizând cartea, practică învaṭarea sigură, experienṭială, pe când cei care învaṭă prin mijloace media practică o invăṭare haotică, accidental, prin incercări ṣi erori;
-persoanele care au moṣtenit învăṭarea clasică se orientează greu intr-un spaṭiu bogat in informaṭii, pe cznd cei născuṭi digital sunt foarte bine pregătiṭi în a absorbi o multitudine de informaṭii successive
-copiii generatiei net sunt superficiali, lipsiti de răbdarea în a căuta un răspuns prin studiu aprofundat, pe când cei care prefer resurse material tipărite pe hârtie aprofundează, fac legături logice între informaṭii, analizând, asimilând ṣi integrând, aṣa cum arăta ṣi Piaget , informṭiile noi în sistemul de informaṭii deṭinut până la acel moment.
-cei care studiază clasic par să piarăa de multe ori în faṭa celor familiarizati cu netul prin alocarea a mai mult mult timp pentru a studia o anume sarcină, poate ṣi prin lipsa procurării imediate a materialului de studiu, pe când cei care recurg la tahnologie primesc imediat informaṭia, poate deschizânduli-se ferestre ṣi spre extinderi ale sarcinii de lucru căutate.
 -răbdarea pare a fi o trăsatură care desparte astăzi copiii crescuṭi într-un mediu de studio clasic faṭa de cei crescuṭi digital. Copiii netului nu citesc cap-coadă aproape niciun material, spicuiesc doar ṣi trec mai departe , nerevenind la resursă aproape niciodată, ci căutând alte surse în ideea că vor afla mai lesne ceea ce caută, pe când copiii “clasici”-supranumindu-i astfel pe cei care preferă tipărirea pe hârtie, revin, recitesc, caută să extragă din sursă ceea ce le e util, caută mai departe ṣi revin iarăsi, contopind din toate materialele studiate prin filtrul propriu o informaṭie.
Nu ne impunem nicio afinitate pentru una din părti, ci dorim să prezentăm ceea ce au prezentat ṣi pentru noi alte studii. Concluziile la care ajungem le vom expune într-un cuvânt final al acestei lucrări.
Aducem acum în prezentarea de faṭă ṣi alte aspecte care pot fi despărṭite pe talerele aceleiasi balanṭe de care aminteam mai devreme, aspecte reieṣite din “Studiul comparativ” ale volumului lui Nicholas Carr “Superficialii-efectele internetului asupra creierului uman”, Ed. Publica.
Se arată aici că:
-în trecut, omul a fost singurul care conta, pe când tendinṭelel actuale ṣi de viitor se angajează în a aduce pe primul plan sistemul;
-ceea ce a făcut Tayllor pentru munca manual, Google face pentru munca mintală;
-prin suportul clasic, tipărit, învăṭarea se face pe termen lung, prin media, învătarea se face pe termen scurt;
-elevii nu vor mai fi învăṭaṭi scrisul de mână, caligrafia deoarece nu se va mai face apel la acesta în viitor;
-cei care consideră că cei care învaṭă digital sunt mai puṭin dezvoltaṭi intelectual decât ceilalṭi, sunt contestaṭi prin afirmaṭii ca a lui James  Flynn ṣeful Departamentului de Politologie a Universităṭii Otago- Noua Zeelandă:”dacă suntem atât de proṣti, de ce devenim constant mai deṣtepti?”
Tipărirea va deveni un proces învechit, ceea ce va revoluṭiona arta scrisului, aducând cu sine alte raporturi între cel care primeṣte informaṭia ṣi cel care o propagă.
Criticul literar George Steiner scria incă din 1977 că ‘liniṣtea, arta concentrării ṣi memorizării, luxul timpului generous de care depindea lectura înaltă au dispărut în mare măsura; însă, aceste erodări sunt aproape neînsemnate  în comparaṭie cu mândra lume nouă a electronicii.
Unii gânditori salută eclipsa cărṭii , iar Mark Federman, cercetător în domeniul educatiei de la Universitatea din Toronto spune că ‘a sosit timpul ca profesorii ṣi elevii, deopotrivă, să abandoneze  lumea liniară, ierarhică a cărṭii ṣi să intre în lume de ubicuă conectivitate ṣi omniprezentă proximitate a webului-o lume în care cea mai înaltă abilitate implică descoperirea sensului emergent din context ce sunt in permanenṭa fluide.
Câteva idei comparative apar ṣi din Studiul pe 5 ani (terminat în 2008) al University College:
-învăṭarea clasică este o formă de activitate continuă, susṭinută, pe când învăṭarea bazată pe tehnologie este o formă discontinuă;
-clasic apare o lecturare profundă, digital lecturarea este în forṭă
-la nivel neuronal, prin studiul tipărit , palpabil activitatea neuronală este restrânsă, prin utilizarea media se dezvoltă noi circuite neuronale personalizate pentru eforturi rapide. Am desprinde de aici faptul că omul are nevoie de odihnă neuronală ṣi faptul că lecturarea lasă sistemul neuronal active lent este un beneficiu pentru sănătatea creierului.
-mai puṭină cunoaṣtere pe unitatea de timp constituie mai multă capacitate de învăṭare, pe când hipertextul ṣi multimedia încarcă creierul rezultând mai puṭină învăṭare
-prin învăṭare clasică, între adult-copil are loc un schimb energetic benefic uman, prin utilizarea tehnologiei, acest schimb energetic nu se mai produce, ceea ce adduce fiinṭei umene o haină rece în relaṭionare, în comunicare.
Am adus în această prezentare idei ale mai multor studii, idei pe care le-am lăsat liber necomentate din perspectivă proprie tocmai pentru a reflecta cât mai mult, în mod real, neinfluenṭabil ci obiectiv la ceea ce înseamnă alfabetizarea media, utilizarea media în contextual actual al învăṭării.
Ne permitem acum extragerea câtorva concluzii, sperăm noi tot obiective, în legătură cu acest impact media asupra învăṭării.
Manualul, sursele de informare clasice aduc în procesul de învăṭare o limitate a acesteia-cât se prezintă, atât cunoaṣtem-;calculatorul, ca resursă, aduce informaṭii nelimitate.
Cartea rămâne totuṣi o sursă sigură de informare, având controlul editurii înainte de tipărire, având autor, sursa digitală este incertă în oferirea informaṭiei corecte, având autori mai mult sau mai puṭin “probaṭi”.
Cartea apare ca fiind o sursă monopol a informaṭiei, internetul este o sursă diversificată, cititorul alegând din mai multe informaṭii.
Prin studiul cărṭii informaṭia se obṭine lent, greoi, prin clic-ul pe net viteza de acces la informaṭie este net superioară.
Cartea oferă o învăṭare autentică, noile tehnologii oferă învăṭare … nedefinită.
Cartea, precum ṣi comunicarea reală, fizică între personae duce cu sine la un raport corect de lansare de informare ṣi de feedback, pe când digitalul lasă loc de formare a unor raporturi imaginare mai mult sau mai puṭin corecte între actorii implicaṭi în comunicare.





CONCLUZII
          Fiinţa umană este făcută să trăiască în societate. Societatea este făcută să progreseze. Progresul este făcut să acceadă spre ştiinţe bazate pe sisteme tehnologice performante. Sistemele tehnologice performante sunt făcute să deservească fiinţa umană.
          Concluzia? Totul este rotund, totul se încheagă într-o sferă de pe orbita căreia nu te poţi îndepărta prea mult.
          Fiinţa umană, din toate aceste elemente care închid cercul, este singura capabilă să se definescă în combinaţie cu fiecare dintre ele. Fiinţa umană este parte a societăţii, fiinţa umană ţine pasul cu progresul, fiinţa umană lucrează, pune în mişcare siteme tehnologice performante.
          Vedem cum, indiferent de opţiunea fiecăruia în legătură cu una dintre aceaste componente, direcţia de mers a fiinţei umane pare să fie trasată. Fiinţei umane îi rămâne doar puterea discernământului, a viziunii obiective a lucrurilor, puterea de a angrena în folosul ei tot ce aparţine, cum am văzut, cercului interdeterminant.       
          Fiinţa umană trebuie să progreseze prin toate mijloacele atât de mult, încât nimic din ceea ce există sau va exista să nu-i ştirbească din calităţile umane. Acestea trebuie păstrate cu sfinţenie. De aceea se trage astăzi un semnal de alarmă referitor la creşterea tinerei generaţii, care pare să-şi piardă din calităţile specific umane prin lipsa de educaţie făcută în acest sens de către adulţii responsabili de devenirea lor viitoare.
          Se cuvine să spunem încă o dată că orice pas înainte în progresul ştiinţific poate contrabalansa cu un pas înapoi în progresul  civic.
          Privind lucrurile obiectiv, copiii zilelor noastre au nevoie de ajutor, sprijin, educaţie. Copiii au nevoie de ei înşişi, de părinţi, de profesori. Copiii au nevoie de chemare în a nu se pierde pe drum, în a ţine pasul şi a înfrunta obstacolele, în a discerne şi a alege corect. Într-o lume care aleargă în paşi rapizi spre progres şi iar spre progres, este de neconceput inacceptarea motorului care te lansează spre progres, a calculatorului. Este evident faptul că profesorii trebuie să slujească progresului, implicit copiilor care doresc sa progreseze prin acest nou
 mijloc de învăţare. Se impune aşadar acceptul şi căutarea părţii bune a acestei tehnologii în slujba devenirii omului viitor.
          Reticenţa, frica, pesimismul ar trebui să dispară odată cu implementarea unor reguli de utilizare a calculatorului. Prin acest lucru se vor vedea rezultatele de factură pozitivă, cum ar fi volumul informaţional crescut, deprinderi de învăţare bazate pe cercetare şi adunare a datelor, deprinderi de autoevaluare şi autoînvăţare.
Într-o lume care aleargă în paşi rapizi spre progres şi iar spre progres, este de neconceput inacceptarea motorului care te lansează spre progres, a calculatorului. Este evident faptul că profesorii trebuie să slujească progresului, implicit copiilor care doresc sa progreseze prin acest nou mijloc de învăţare. Se impune aşadar acceptul şi căutarea părţii bune a acestei tehnologii în slujba devenirii omului viitor.
            Reticenţa, frica, pesimismul ar trebui să dispară odată cu implementarea unor reguli de utilizare a calculatorului. Prin acest lucru se vor vedea rezultatele de factura pozitivă, cum ar fi volumul informaţional crescut, deprinderi de învăţare bazate pe cercetare şi adunare a datelor, deprinderi de autoevaluare şi autoînvăţare.
            Printr-un program adecvat, bazat pe reguli stabilite cu copiii în utilizarea calculatorului, de fapt printr-o educare care să ducă la stabilirea unor reguli, vom scăpa de frica adunată într-o mulţime de oameni care vorbesc despre calculator în maniera pe care o redăm în continuare.
Profesorilor le revine astăzi o sarcină mult mai grea decât o presupunea condiţia profesorului  în trecut, deoarece, se vorbeşte foarte mult de implicarea tuturor factorilor formali şi nonformali în educarea şi în învăţarea copiilor, dar, dincolo de toate acestea, profesorul pare să rămână singur în lupta de formare şi dezvoltare a lor.
           
Am veni cu o întrebare finală. Câţi dintre dumneavoastră ar dori să fie astăzi elevi? Criteriul după care se formulează întrebarea este acela de: încotro, cum, cu ajutorul cui, este bine, este rău, cine decide pentru mine, cum voi fi, ca de acuma să încep să fiu etc...
            Dorim pentru elevi tot ce este mai bun pentru progresul lor. Cum doresc ei să progreseze? Suntem în măsură să le venim în întâmpinarea nevoilor?
            Progresul stârneşte o mulţime de întrebări, o mulţime de variabile, o mulţime de alegeri.
           
În mâinile profesorului stă cea mai grea, dar cea mai frumoasă sarcină de a reînfiinţa omul. Aşadar, problema utilizării calculatorului este o problemă care poate face obiectul unor lecţii desfăşurate în şcoală, pentru a se forma o educaţie în acest sens de cunoaştere şi alegere a bunurilor din ce în ce mai sofisticate care ne cheamă de pretutindeni. Este bine de ştiut totdeauna cum se determină reciproc relaţiile om-noile media, pentru a şti să aşterni echilibrul uman folosind inteligenţa electronică.
            Totul este un progres rapid, o comunicare rapidă. Să ţinem aşadar piept, să nu fim laşi. Laşitatea se traduce aici prin refuzul intrării calculatorului în învăţare, dar el are oricum o direcţie ascendentă. A-l refuza, înseamnă a-i da cale liberă. A-l studia şi folosi, înseamnă a-l supraveghea tot timpul, a-i cunoaşte punctele tari, punctele slabe, deci a-l stapâni. Cercetarea media în educaṭie media-o problemă deschisă.
Bibliografie:
Don Tapscott-“Crescuṭi digital”-Ed. Publica
Micaci Cristian Iosif- “Educaṭia ṣi alfabetizarea media”- Ed. Galaxia Gutenberg
Nicholas Carr – “Superficialii-efectele internetului asupra creierului uman”-Ed. Publica
Valeria Negovan- “Introducere în psihologia educaṭiei”-Ed. Universitara- Bucureṣti
Christians, Clifford G., Fackler, Mark, Rotzoll, Kim B., McKee, Kathy B.-“ Etica mass-media”- Editura Polirom, Iasi