Educatio tempore

                                    Educatio tempore

Un subiect vast, imens care, la prima vedere, pare destul de redundant, lipsit de importanță și perimat, despre care putem auzi foarte des: „ Ce rost mai are să discutăm sau să scriem despre așa ceva?”

 Educatia este o temă mereu pusă pe tapet, undeva la mezat, precum un panou trist al neputinței, al rușinii, care se bălăngăne suspendat într-un cui ruginit, aflat în bătaia vîntului ce-l face să scîrțăie; acest tablou poate fi plasat undeva într-o imagine de tip hollywood „ghost town” cu scaieți ce matură șoseaua de praf, un oraș în care mai locuiesc doar cîțiva oameni în etate care stau în balansoar mestecînd tutun în fața benzinăriei sau a saloon-ului.

În felul acesta ar părea educația în general, precum și cea românescă cu prioritate, educație care are o cotă mai ridicată din cercetările efectuate în domeniu decît imaginea oferită de mass-media, televizor, internet s.a.m.d.. În fapt educația depinde de materialul din care este construită, precum afirma Dl. Constantin Noica: „calitatea unei clădiri depinde de calitatea cărămizii din care este construită”. Astfel, conceptul de educație trebuie „căutat” în interiorul său, adn-ul ce-l conține profund studiat, iar dacă aceste componente trebuie „modificate genetic” pentru a fi aduse la forma naturală, incipientă, așa cum au creat-o cei iubitori de înțelepciune, am vedea că orice act de educație este un act de construcție; o construcție al cărei aspect nu lezează vederea nimănui, nu produce șocuri arhitecturale încadrîndu-se perfect în normalitate.

Firescul, banalul, simbolizează, pentru unii, efectul prezentului scandalos, neperisabil, pe cînd efectul „Frumosului și Binelui”, idei întruchipate în celebrul cuvînt grecesc „kalokagathia-καλοκαγαθία adică, καλὸς – frumosul și κἀγαθός – binele, sau bunul, toate acestea sînt de negăsit, iar de aici deduc două aspecte foarte importante ale educației :

·       Educația nu poate fi identificată decît cu aceste „Idei” care au apărut în antichitate și nu pot fi delimitate

·       Educația este știința adevărului

Schematica ideilor este propusă pe verticală pentru „cultivarea” unor valori prin care să instituie virtutea, așa cum este Ideea supremă de Adevăr, prin care oamenii să-și dezvolte sensibilitățile morale și capacitățile adaptative, sau mai bine spus „facultățile intelectuale” aici făcînd apel la „teoria facultăților”(Aristotel), care presupunea existența unor capacități intelectuale, mai degrabă înnăscute decît învățate, iar educația trebuie să le dezvolte prin „munci” specifice. Avute sau neavute, într-un om, aceste capacități nu pot fi dezvoltate, în timpul nostru, decît dacă învățăm cum să învățăm, și cum să învățăm, ori după afirmația lui Platon, afirmație ce-mi stîrnește un ușor fior pe coloana vertebrală: „ A învăța înseamnă, de fapt, a ne aduce aminte”.


P.florin