Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului

      Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului– un semnal de alarma necesar   

     Lucrare realizata de: Patru Luana - Marina  

      Argument

         Raportul ofera o imagine a violentei prezentate in programele de televiziune cu o ierarhizare a frecventei, duratei si intensitatii scenelor de violenta pe diferite canale TV.

        Scopul acestei cercetari a fost acela de a aduce in atentia publicului problema impactului violentei mediatice asupra copiilor, evidentiind complexitatea fenomenului si a responsabilitatilor ce revin familiei, scolii si mass media pentru protejarea micului telespectator.

      Analiza s-a efectuat prin urmarirea unor programe ale unor posturilor precum: TVR1, ProTV, Acasa, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, Prima TV,  OTV, Cartoon Network, Jetix si Minimax.

    Pentru a putea intelege acest fenomen si implicit impactul violentei televizate, analiza a pus accent pe trei factori esentiali dupa cum urmeaza: 

• continutul, caracteristicile si „contextele de semnificare”, adica de producere asemnificatiilor si intelesurilor actelor / scenelor de violenta;
•  durata expunerii copiilor, adolescentilor, tinerilor la programele tv;
•  contextul si mediul socio-cultural al producerii si receptarii mesajelor precum si caracteristicile psihologice ale individului receptor – de la copil la tanar – pornind de la premisa ca cei mici, chiar daca privesc aceleasi programe ca si adultii, vad „altceva” si „altfel” in continuturile emisiunilor tv.

        Rezultatele au indicat ca, in medie, numarul actelor de violenta care pot fi urmarite intr-o ora de transmisie televizuala (exceptand publicitatea si promo-urile) variaza de la 9 la TVR1 la 23,4 la ProTV. Pentru canalele de desene animate, aceste valori sunt si mai mari, ele variaza de la 20 de acte de violenta pentru postul Minimax la 37 la Jetix.

       Postul OTV are cea mai mare durata a actelor de violenta difuzate: din 60 de minute de transmisie TV (excluzand publicitatea si promo-urile) 22,6 minute reprezinta acte de violenta. La polul opus se situeaza canalul Acasa TV, cu numai 3,6 minute.

      Durata medie a unui act de violenta este de 60 secunde la OTV (valoarea maxima inregistrata) si de 20 secunde la Prima TV (valoarea minima inregistrata).

      In ceea ce priveste cazul canalelor de desene animate, durata medie a unui act violent este de 15 secunde la Cartoon Network, 11 secunde la Jetix si 10 secunde la Minimax.

    CNA va fi intolerant cu eventualele abateri ale posturilor de TV /radio, aparute pe fondul crizei economice, cand unele dintre acestea ar putea creste ponderea violentei in emisiuni, pentru a „stoarce” cat mai multa audienta, a declarat Rasvan Popescu, Presedintele CNA.

       Aducand in prim plan tipologia violentei, aceasta arata care este repartitia procentuala a tipurilor de violenta (fizica, verbala, psihologica, economica, sociala, sexuala) pe canale.

        Pe primul loc ca pondere a frecventei se plaseaza violenta verbala, cu aprox. 44%, urmata de cea fizica, cu 33.6%, psihologica cu 9%, economica cu 8,4%, sociala cu 4,1% si sexuala cu 1%.

       Ponderea fiecarui tip de violenta depinde de canalele analizate, ca si de specificul fiecarui canal. Astfel, OTV, prin natura emisiunii analizate, are cea mai mare pondere a violentei de tip verbal (75.6% din toate tipurile de violenta), ca si cea mai mica pondere a violentei de tip fizic: 6.5%.

       Canalul care a prezentat cea mai mare parte a actelor de violenta fizica este PRO TV (57.4%), unde au predominat filmele de actiune. Formele de manifestare ale violentei fizice cel mai des prezente pe micul ecran sunt bataile si omuciderile, care impreuna reprezinta 46% dintre toate formele de manifestare ale violentei fizice.

      Pe primul loc in topul formelor de manifestare a violentei verbale se afla tipetele si ridicarile de ton, cu o pondere de 28%. 
     In ceea ce priveste violenta psihologica, pe primul loc ca forma de manifestare se afla amenintare, cu cca. 70% din numarul total al actelor de violenta de acest tip. Cel mai des difuzate forme de manifestare a violentei economice sunt incendierile (accidentale sau premeditate) si furturile.

         Violenta verbala reprezinta 44% din actele de violenta, iar cea fizica se situeaza pe locul al doilea, cu 33,6% din totalul actelor prezentate. Foarte important pentru modul in care prezentarea actelor de violenta afecteaza copiii este faptul ca locul de desfasurare a violentei este, in aproximativ un sfert din cazuri, casa cu extensia sa, contextul domestic.

         Un alt punct important al cercetarii a fost reprezentat de analiza violentei televizuale pe canalele pentru copii.

        Pornind de la constatarea ca, desenele animate difuzate pe canalele internationale sunt cele mai consumate programe TV de catre copii  si de la ideea ca nu se poate  sanctiona (cel putin nu atata timp cat este difuzata de canale internationale) violenta din desenele animate, s-a realizat un demers de „cunoastere” a ei, cunoastere care ar trebui sa permita fie protejarea copiilor prin limitarea timpului sau limitarea accesului la anumite tipuri de desene animate, fie  „educarea” copiilor astfel incat sa se diminueze efectele negative ale acesteia.

       In acest sens au fost cercetate trei canale pentru copii: Cartoon Network (CN), Jetix (J) si Minimax (MM), timp de o saptamana (saptamana 5-11 ianuarie 2009), patru ore pe zi. Alegerea acestor patru ore a fost facuta in functie de un algoritm prin care sa fie analizate toate emisiunile (de pe parcursul unei zile4) care sunt difuzate pe aceste canale prin varierea celor patru ore zilnice.

            La nivel general, pe intreaga perioada monitorizata s-au inregistrat 2005 acte de violenta in desenele animate de pe cele trei canale. Media per canal este de 668 acte de violenta, cel mai violent canal, din punct de vedere al frecventei „pure”, fiind Jetix-ul, cu 852 de acte, urmat de Cartoon Network (815 acte) si de MM, cu 338 acte

          In societatea ecranelor si a generatiei catodice, copiii se formeaza, in principal, intr-un univers al realitatii televizuale si al comunicarii virtuale care devin adevarata lor realitate. O consecinta a acestei schimbari istorice de paradigma consta in riscul pierderii constiintei diferentei dintre bine si rau.

     Un alt factor de influenta asupra dezvoltarii copiilor este faptul ca in aproape 44% din cazuri nu sunt prezentate consecintele actelor de violenta pentru victima, iar in 66% din cazuri nu sunt prezentate consecintele actelor de violenta asupra agresorului.

Prea multa televiziune creeaza imunitate si indiferenta fata de ororile violentei. Urmarind in exces personajele de televiziune ucigand si ranind, copiii isi pierd capacitatea de a discerne intre violenta din viata reala si cea simulata pe ecran. Prin astfel de emisiuni, copiii pot fi indusi in eroare considerand ca violenta este o cale de a rezolva problemele, imitand ceea ce vad la televizor, a declarat Reprezentantul UNICEF in Romania, Edmond McLoughney.

         

Clasificarea tipurilor si formelor de violenta

        In realizarea cercetarii de fata am pornit de la definitia violentei data de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei:

Violenta – „orice act care aduce atingere vietii, integritatii corporale sau psihologice sau libertatii unei persoane si vatama în mod serios dezvoltarea personalitatii acesteia”.

         Conform Recomandarii Consiliului Europei, violenta include doua tipuri de actiuni diferentiate prin prezenta sau absenta intentiei: agresiunea si accidentul.

1.      Agresiunea reprezinta comportamentul orientat împotriva altei persoane (sau a propriei persoane) sau a unui obiect cu intentia de a produce daune fizice sau psihice.
2.      Accidentul constituie actiunea neintentionata (întâmplatoare) concretizata în daune provocate persoanelor sau obiectelor.

       Pentru realizarea tipologiilor actelor de violenta, am folosit cele 6 categorii “clasice”de:

• violenta mediatica:
• Violenta psihologica;
•  Violenta verbala;
•  Violenta fizica;
• Violenta sociala;
• Violenta economica;
• Violenta sexuala.

          Fiecare dintre cele 6 mari tipuri de violenta se subdivide în diverse forme; o prima trecere în revista a tipologiei este prezentata în grilele de analiza a diferitelor categorii si genuri de programe si emisiuni.

          De pilda, pentru analiza semio-discursiva a violentei reale (prezentate în stiri, telejurnale, reportaje etc.) a fost utilizata o categorizare semnificanta de contextualizare si interpretare bazata pe prezenta urmatoarelor contexte de semnificare:

Violentele ca fapte diverse (senzational, excentric, dereglari maladive individuale devianta insolita);

Violentele ca fapte de societate (expresii ale unui rau social ale patologiei si ale dezordinii sociale, ale dereglarilor valorice si identitare cu caracter critic);

Violentele ca fapte naturalizate (intra în logica naturala a ordinii lumii si a vietii sociale).  Au fost integrate în proiectul metodologic si aplicate grile referitoare la categoriile negativitatii si gradele de intensitate a actelor violente:

2. Tipul si gravitatea consecintelor asupra victimelor;
3. · Nivel de vizibilitate (fatisa, mascata);
4. · Nivel de realitate (materiala-fizica sau predominant simbolica);
5. · Nivel de intentionalitate (cu premeditare, asociere întâmplatoare, asociere accidentala);
6. · Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detasare).

       În grila categorizarii discursiv simbolice (contexte si categorii interpretative) s-au operationalizat principalele tipuri de violenta si manifestarile lor în contextele principale de semnificare (violenta gratuita, logica, legitima, ca avertizare, estetica, ludica, atractiva prin eroizare, exaltare senzationala, negativ-distructiva prin prezenta antieroilor).

             Tipurile de violenta au urmatoarele acceptiuni:

Violenta psihologica consta în actiuni ce aduc atingere integritatii psihice a individului (intimidare, batjocura, umilire, amenintari);

Violenta verbala se manifesta prin certuri, injurii, ridicarea tonului, utilizarea limbajului licentios, obscen si pornografic;

Violenta fizica provoaca victimei o serie de vatamari corporale;

Violenta sociala reprezinta o forma de violenta care consta în controlarea comportamentelor victimei, izolarea acesteia de mediul sau social „natural”, familie si prieteni, având drept consecinta diminuarea si dereglarea mediilor sociale, precum si restrângerea accesului la informatie;

Violenta economica este o alta forma de violenta, care presupune oprirea accesului victimei la bani sau la alte mijloace economice sau privarea acesteia de mijloace economice, precum si distrugeri de bunuri;

Violenta sexuala reprezinta fortarea sau tentativa de obligare a victimei la activitate sexuala nedorita (violuri, pedofilie, prostituarea minorilor, proxenetism).

        Reprezentarea violentei poate fi realizata în contexte de: informare, educatie, sensibilizare (caritate), exprimare artistica, divertisment, critica sociala, ironie, umor, senzational.

       În analiza semio-discursiva violenta poate fi reprezentata sub formele: realista, naturalista,hedonista, estetica, ludica, agresiva. Reprezentarile si formele violentei mentionate mai sus sunt preluate din Anexa la Recomandarea nr. R (97) 19 a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei catre Statele membre, cu privire la Reprezentarea violentei în mijloacele electronice de comunicare în masa.

        Concluzii

          Indiferent de pozitia adoptata de un autor sau altul în chestiunea continuturilor si a efectelor violentei televizuale, marea majoritate a cercetatorilor sunt de acord asupra ideii ca mass-media contribuie la emergenta unei culturi a violentei în societatea contemporana si ca violenta media participa la socializarea copiilor, mai ales a celor care dispun de acces redus la alte surse de învatare si de socializare, impregnând imaginarul colectiv cu simboluri, coduri si atitudini violente.

          Teoretic, chestiunea esentiala consta în a cunoaste ce coniventa de principii exista între televiziune si violenta, ceea ce presupune a descifra logica producerii industriale a divertismentului spectacular si, în cadrul acesteia a continuturilor violente, a lua în considerare natura însasi a mediului televiziunii si apoi structura mentala si culturala a individului contemporan.

Bibliografie:

Valeria Negovan- “Introducere în psihologia educaṭiei”-Ed. Universitara- Bucureṣti

http://www.iaa.ro/Articole/Analize/Impactul-violentei-televizuale-asupra-copiilor/2668.html

Christians, Clifford G., Fackler, Mark, Rotzoll, Kim B., McKee, Kathy B., Etica mass-media, Editura Polirom, Iasi, 2001