MASS-MEDIA CA FACTOR EDUCATIV
masterand: Enache Georgiana Gina
EDUCAŢIA (fr. éducation, lat. educatio), se referă
la un ansamblu de măsuri aplicate în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor
intelectuale, morale sau fizice ale copiilor, tineretului sau ale oamenilor,
ale societăţii etc.
Deseori, problematica educaţiei a fost abordată prin
prisma relaţiei dintre profesor şi elev. Acţiunile educative nu îi vizează însă
numai pe elevi şi tineri,adulţii fiind puşi, şi ei, în situaţia de a învăţa
necontenit.
Dinamismul vieţii sociale face ca la structurarea
trăsăturilor de personalitate ale copiilor şi tinerilor să contribuie o
multitudine de factori cu influenţe specifice: familia, şcoala, organizaţiile,
mediul socio-cultural, mass-media- care se constituie în factori educogeni. Din
acest considerent, deşi rolul şcolii este foarte important, ar fi nerealist să
considerăm că acţiunile educative se desfăşoară exclusiv în legătură cu relaţia
profesor - elev.
Pentru ca un sistem de învăţământ să fie eficient,
este obligatoriu să fie luată în calcul influenţa întregului câmp educaţional,
a componentelor sale şi a modului în care acestea interacţionează cu şcoala,
miza fiind un rol formativ important pe care îl au numeroşii factori educogeni
asupra personalităţii subiectului, cu precădere a copilului. Se impune să fie
luat în calcul transferul permanent dintre individ şi societate, nu numai la
nivelul informaţiilor, ci şi la cel al modelelor simbolice, spirituale şi comportamentale.
În acest context, este legitimă afirmaţia lui
Stanciu Stoian: „Legat într-un fel sau altul de societatea în care trăieşte, omul
se formează după chipul şi asemănarea acesteia. Şi cum personalitatea fiecărui
individ (şi personalitatea umană în genere) nu reprezintă altceva decât un
sistem de relaţii sociale concretizate prin trăirea omului într-o anumită
societate concretă, într-un sistem cultural anumit, fiecare cultură generează
un tip de personalitate anumit.
În afara mediului şcolar, educogen prin excelenţă,
influenţe educative de necontestat are mediul social extraşcolar, un adevărat
câmp formative constituit de instituţiile sociale. Prin urmare, educaţia este
un produs al întregului sistem social, recunoscut fiind faptul că, într-o parte
consistentă, procesul de instrucţie se desfăşoară în afara şcolii, sub
influenţa diverşilor factori educogeni.
În mod sugestiv, termenul „mass-media” asociază
cuvântul din limba latină „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass” (masă,
care, în context,desemnează un număr foarte mare de oameni). Mass-media
reprezintă, în opinia lui Ion Albulescu, „suporturi sau instrumente tehnice,
care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între
profesionişti ai comunicării, reuniţi în instituţii sociale, şi marele public,
constituit într-un ansamblu de indivizi izolaţi. În context, termenul poate fi
extins la expresiile sinonimice: mijloace de comunicare de masă, mijloace de
comunicare social şi tehnici de difuziune colectivă.
Importanţa mass-media, ca factor care contribuie la
educarea atât a tinerilor, cât şi a adulţilor, este unanim recunoscută. În
legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opina: „...mass-media formează al
patrulea mediu constant de viaţă al copilului, alături de cel familial, de cel
şcolar şi de anturajul obişnuit de relaţii. Mass-media nu se substituie şcolii,
iar influenţa sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relaţia
dintre om şi mediul înconjurător.
De când s-a impus ca o componentă esenţială a lumii
moderne, sistemul comunicării de masăs-a manifestat permanent ca un actor activ
al jocului social, modelând celelalte subsisteme alesocietăţii: nici politicul,
nici economicul, nici cultura şi nici viaţa cotidiană nu au putut scăpa de presiunea
exercitată de mesajele presei. Acţiunile acestui mediu educogen, ca şi ale
celorlalte medii: şcoală,familie, biserică, instituţii culturale, trebuie să se
conjuge pentru a modela adecvat comportamente şi conştiinţe în acord cu
marile idealuri ale epocii.
Aportul educativ al mass-media se realizează prin
transmiterea de informaţii, impunerea de valori, atitudini, modele
comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural
al subiectului. Însă, spre deosebire de instruirea care se realizează riguros
şi planificat în sistemul clasic de învăţământ pe baza unor programe şcolare şi
sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă
informaţii în mod spontan şi difuz, transformându-se într-o formă de educaţie
de completare realizată în mod neinstituţionalizat, în timpul liber de care
dispune subiectul.
Impactul deosebit al mass-media este dat de modul
plăcut, accesibil, chiar captivant, în care sunt oferite informaţiile. În acest
context, este explicabilă puternica atracţie resimţită faţă acestea, atracţie
care uneori, mai ales la tineri, se poate manifesta creând forme extreme de
obişnuinţă, chiar de dependenţă. Ambianţa în care cresc şi se dezvoltă copiii
oferă o mare varietate de stimuli, generează noi experienţe şi noi modalităţi
de cunoaştere, culturalizare şi relaxare.
Pentru cea mai mare parte a copiilor, ca şi pentru
mulţi adulţi, vizionarea programelor de televiziune, urmărirea emisiunilor
radiofonice sau citirea presei scrise ocupă cea mai mare parte a timpului
liber. Pentru aceştia, participarea la interacţiunea mediată este una dintre
cele mai frecvente activităţi de fiecare zi. Publicul receptează, astfel, un
număr foarte mare de mesaje, în special audio-vizuale, cu numeroase implicaţii
imediate sau latente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile
asupra dezvoltării personalităţii lor aflate în formare. Ca urmare, se produc
modificări importante la nivelul personalităţii acestora, prin generarea de
opinii, atitudini,comportamente noi. Prin prezenţa activă în viaţa comunităţii,
sistemul mass-media a devenit un factor activ, afectând funcţionarea celorlalte
sisteme ale societăţii, inclusiv a celui educaţional. Se
poate afirma, însă, că mass-media a început să controleze din ce în ce mai mult
spaţiul educaţiei extraşcolare.
Deosebirile intervenţiilor educative mediatice faţă
de cele tradiţionale sunt însă importante, ca mod de organizare şi de
realizare. Caracteristică educaţiei prin mass-media este oferirea în mod
spontan şi difuz a unei game largi de mesaje şi informaţii transmise, în timpul
liber, într-un spaţiu neinstituţionalizat. Pe de altă parte, în cadrul
sistemului instituţional de învăţământ organizat în trepte succesive se
realizează un proces instructive educativriguros planificat, sistematic şi
intensiv, pus sub controlul unor persoane calificate, bazat pe selecţia şi
structurarea strictă a informaţiilor, precum şi pe efortul voluntar de învăţare
al elevilor.
O educaţie modernă, adaptată realităţii sociale, nu
face abstracţie de noile caracteristici ale vieţii socio-culturale. Mediul în
care creşte şi se formează copilul este, într-o tot mai mare măsură, determinat
de influenţele pe care le exercită mass-media. Ponderea crescută a mijloacelor
de comunicare în masă în viaţa culturală contemporană, frecvenţa cu care
intervin în ritmul vieţii cotidiene, participarea lor efectivă la procesul
general de formare a personalităţii individului au determinat importante
mutaţii în structura mediului educaţional. De pe urma lor se resimt atât
şcoala, în poziţia, activitatea şi misiunea ei, cât şi elevul, în evoluţia lui
psihologică şi socială.
Bibliografie:
1. Popa Dorin, Mass- Media astazi, Ed. Institutul European, Iaşi, 2002
2. Ion Albulescu,
Educaţia şi mass-media/ comunicare şi învăţare în societatea informaţională,
Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2003
3. Stanciu Stoian,
Educaţie şi societate, Editura Politică, Bucureşti, 1971
4. Ioan Cerghit, Mass-media şi educaţia tineretului
şcolar, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1972
No comments:
Post a Comment