NOI ŞI MASS-MEDIA
IOANA RADU
De-a lungul
timpului, de fiecare dată, apariţiei unei noi descoperiri care a revoluţionat
viaţa omenirii, i s-a răspuns cu un nou tip de educaţie, care avea rolul de a-i
învăţa pe oameni să se adapteze noilor sfidări. Odată cu explozia noilor
tehnologii legate de comunicare în masă, este nevoie de un nou tip de educaţie,
educaţie media, educaţie prin media. În societatea contemporană, statutul și rolul profesorului
s-a transformat, el a devenit o sursă de informație posibilă și alternativă,
iar elevul a devenit actor de sine stătător în spațiul mediatic, fiind lipsit
uneori de competențele necesare și orientarea adultului. Alfabetizarea media nu este necesară în
viitor, ci în mod urgent acum, pentru a asigura viitorilor cetățeni
competențele specifice, pentru a face față cerințelor unei economii globale și
pentru a contribui la valorile culturii.
A
fost realizat un studiu de către Active Watch (http://www.activewatch.ro/) ,
pentru evaluare nivelului de competenţă
în mass media.Studiul oferă o prima imagine asupra:
-
modului în care consumatorii de media din Romania se folosesc de informațiile
transmise prin canalele media,
-
nivelului de încredere al acestora în mass media,
-
modului în care aceștia interpretează și evaluează informațiile din mass media
în funcție de cunoștințele pe care le dețin despre mass media.
1.tinerii răstoarnă ierarhia încrederii: pentru ei,
internetul este mai credibil decât
televiziunea;
2. educaţia reduce pofta de televiziune; persoanele
cu un nivel educaţional superior sunt
mai puţin interesate de televiziune; ele preferă, în
schimb, radioul, şi, mai ales, presa
scrisă;
3. compararea posturilor pentru validarea ştirilor
este un instrument insuficient: doar o
minoritate verifică informaţiile din terţe surse,
atunci când descoperă discordanţe;
4. reclamele sunt considerate a fi principalul
agresor de la televizor;
5. accidentele, politica şi infracţiunile – sunt
considerate a fi excesiv de prezente în
programele TV;
6. tinerii votează internet şi caută în primul rând
informaţii;
7. publicul este neprevenit asupra influenţei mass
media asupra propriilor atitudini şi
comportamente;
8. se întâmplă la altii: aceasta este paradigma în
care publicul citeşte riscul de influenţare a
comportamentelor proprii de către mass media;
9. publicul a înteles că media a îngenuncheat în
faţa intereselor politice; ştie că se
încearcă manipularea sa. Totuşi, cei mai mulţi cred
că libertatea presei poate fi
cenzurată doar în mică măsură.
Majoritatea
ştirilor difuzate pe principalele posturi româneşti de televiziune, prezintă în
mod excesiv acte criminale, de violenţă, sinucideri, care rămân întipărite în
subconştient, influenţând în mod negativ gândirea si reacţiile tinerilor din
această perioadă. Adolescentele care privesc emisiunile televizate, pot lua
drept model doar personalităţi superficiale, fără să pună accent pe adevărata
educaţie morală care încă se mai predă in şcoli.
O reprezentare publică audiovizuală trebuie abordată cu o libertate totală, sau este
necesară prezența unor constrângeri cu funcție de control? Există
anumite „direcții centrale” în acest sens? Care este relația dintre libertate
şi autoritate în stabilirea rolului unor asemenea reprezentări? Ce indice de
periculozitate pot avea reprezentările audiovizuale în spațiul public?
În 1937 a început filmările la creația la care ne referim,
Chaplin şi marea majoritate a oamenilor nu credeau că nazismul ar putea fi o
amenințare atât de gravă, cum avea să se manifeste imediat după lansarea sa, în
1940. O dată cu premiera americană (în acelaşi an fatidic 1940) filmul a fost
cotat ca fiind prima… satiră anti- nazistă. Deși la scurt timp Adolf
Hitler a interzis filmul în Germania și în alte țări ocupate de naziști,
totuși, nu și -a putut stăpâni interesul de a-l viziona. Astfel, a primit, prin
filieră portugheză o copie a filmului. Se spune că ar fi văzut filmul de două
ori. Din păcate, istoria nu i-a consemnat reacția, în ciuda curiozității
manifeste a lui Chaplin. în ciuda
invincibilei cenzuri din zona de ocupație nazistă, totuși, filmul a avut parte
şi de o audiență germană. În munții Balcani, membrii unui grup de rezistență au
schimbat rolele de film dintr-un cinema militar. Opera hazlie pe care urmau s-o
vadă soldații germani încartiruiți în zonă a fost înlocuită cu „Dictatorul”, o
copie adusă pe sub mână din Grecia. Deşi, parte din soldații germani s-a amuzat
de povestea de început a filmului, zâmbetul le-a pierit când au realizat despre
ce era vorba. Se spune că unii au părăsit furioşi cinema-ul iar alții chiar au
tras cu pistoalele în ecran!. În ciuda unor asemenea anecdotici, filmul rămâne
tulburător şi în ziua de azi iar discursul din final un model impecabil de
oratorie politică. Autor, regizor şi interpret, inegalabilul Charlie Chaplin.
Astăzi însă, după ce am realizat impactul percepției
subliminale, persistența unor imago-uri (pe orice nivel evolutiv), asocieri şi
recompuneri aparent arbitrare dar cu surse intenționale bine delimitate,
cantitatea şi calitatea unor reprezentări ce poate genera dependențe,
recompuneri degenerante şi mutații cu impact asupra discernământului în
situații limită, avem convingerea că trebuie să manifestăm vigilență de la bun început.
Bibliografie:
-activewatch.ro
-audiovizualul.wordpress.com
No comments:
Post a Comment